NEW WAVE FEST (ziua 1) – Cluj Napoca, 20 octombrie 2011, Irish & Music Pub

Subsemnata saluta poporul dansator din plete si aplauda prezenta in numar decent la festivalul ce si-a anuntat cu mare tam-tam revenirea in scena clujeana cu o noua editie, mult mai curajoasa decat precedenta si judecand dupa reactia publicului, zic eu, mai reusita.

Baietii au acumulat ceva experienta in ceea ce priveste organizatul, dar nu pot fi laudati la acest capitol- cel putin, nu de mine. Am primit acreditarea de ceva vreme si organizatorul inca nu avea numele meu trecut pe lista, ceea ce mi-a confirmat din nou temerile in ceea ce priveste evenimentele romanesti: e greu, e multe si e superficial organizate! Evident, nu a fost prima problema organizatorica pe care nasul meu finut a mirosit-o, caci baietii au inceput sa mearga la fiecare masa unde omul isi consuma linistit berea la o discutie mai mult sau mai putin filosofica, pentru a verifica bratarile (ce tineau loc de bilet la eveniment) si in cazul in care lipseau cu desavarsire, pentru a-i pofti pe misei afara, chiar daca intentia lor era doar sa bea o bere, nicidecum sa ramana la concert, ceea ce, din nou, mi-a lasat un gust amar, chestie rusinoasa pentru cei care, in loc sa organizeze calumea, au facut pe bodyguarzii si asta pentru ca biletele si intrarea la concert se facea de la jumatatea locatiei, nu in incinta unde avea loc concertul- proasta alegere! Rusine!

Publicul? Nu e o noutate faptul ca e foarte selectiv in ceea ce priveste evenimentele la care e dispus sa-si mute fizicul. Dar oamenii care au venit erau evident incantati de ceea ce promite festul si nerabdatori sa inceapa.

Tot greul din prima zi a cazut pe umerii celor de la MAYA, care si-au dat silinta sa incalzeasca publicul amortit de frigul de afara. Trupa, care de curand a facut primul anisor de activitate, a reusit sa faca publicul sa se aproprie cu curaj de scena si sa incerce chiar sa cante cateva versuri alaturi de ei. Prestatia lor a fost totusi una fada, ceea ce e nu e de blamat pentru o trupa tanara care si deschide o seara, ce anunta pe final TRAVKA, motivul principal al participarii publicului. Pot concluziona ca nu a fost rau, au reusit sa aduca publicul in sala de concert, au reusit sa-i faca ca cante si i-au si pus putin in miscare- ceea ce demonstreaza ca prind la public.

A doua trupa: KEEP AWAY. Spre rusinea mea nu am auzit pana acum de baieti, dar am fost placut surprinsa de prestatia lor. Au interactionat ca la carte cu publicul care deja incepuse sa devina mai dezghetat si mai receptiv la ceea ce se intampla pe scena. Timpul curgea usor si frumos cu baietii care s-au descurcat, per total, admirabil. Miscare multa pe scena, miscare si in public si astept cu nerabdare urmatorul concert la care, jur pe rosu, ca merg!

Berile ce se inmulteau ingrijorator de repede in jurul meu, anuntau incheierea serii si evident urcarea pe scena a trupei TRAVKA. Pe baieti i-am ascultat doar in intimitatea celor patru pereti ai camerei mele, atunci cand viata era greu si oamenii rai, nu stiam la ce sa ma astept, asa ca am pornit de la deviza: ce-o fi, o fi!

Si uite asa, in zgomot de tobe si chitari acordate pe ultima suta de metri, baietii si-au facut intrarea intr-un stil fastuos, aclamati de public si salutati de berile ridicate-n aer, alaturi de garnitura fumeganda de tutun. Alaturi de melodiile fredonate din adancul plamanilor de public, baietii au cantat atat slagare care i-au consacrat, cat si melodii mai noi, pe care subsemnata cu greu si le-a amintit.

Printre aspectele deranjante la prestatia trupei este atitudinea distanta fata de public, prea putina interactiune pentru o trupa care are o istorie ca a lor si faptul ca vocalul a aratat celor prezenti mai mult partea dorsala (cu proeminenta posterioara) , o greseala pe care nu o pot trece cu vederea, mai ales unui artist care, in definitiv, este rezultatul cerintelor publicului (public caruia trebuie sa-i prezinte respectul cuvenit).

Concluzionand, o buna parte a prestatiei a lasat impresia unui efort obosit, dar calculat- chiar si bissul a respectat ora stabilita pentru incheierea zilei. Asadar, am sa ma limitez la a-i asculta in camera mea, cand am mood-ul necesar acestei activitati, pentru a-mi picta vesel peretii devorand aceeasi otravita sageata. A nu interpreta gresit atitudinea mea, dar consider ca exista trupe care suna bine doar cand simti ca trebuie sa sune, acolo unde simti ca trebuie sa sune, fara sa le imparti sunetele cu altcineva.

ELIDA

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*
*