NEW WAVE FEST (zilele 2, 3)- Cluj Napoca, 21-22 octombrie 2011, Irish & Music Pub

Ziua 2 (KREPUSKUL, GUERILLAS)

O geaca impermeabila, un ghiozdan plin de aparatura si un pachet de tigari se plimbau grabite inspre ce-a de-a doua seara a festivalului New Wave Fest. Subsemnata, dezamagita de vremea neprielnica, isi ducea crucea inspre ceea ce ea spera sa fie un adevarat show si ocazia de a vedea live una dintre trupele cu care a descoperit scena hardcore – PRO PAIN.
Chemarea pletelor dansatoare si a gecilor de piele naste un adevarat val de rezistenta anti-comercial in „catacombele” aceluiasi Irish Music Pub. Se anunta o seara cel putin reusita, desi publicul, speriat putin de ploaia de afara, isi facea aparitia greoi.
Prima trupa, KREPUSKUL, a dat ton metalic distractiei, antrenand publicul pentru ceea ce urma a fi o „mosheala de zile mari” cum nu a vazut romanu’ decat la coada la compensate.


Show-ul baietilor? Relativ ok. Se pare ca publicul clujean chiar ii primeste bucuros pe baieti, in primul rand fiind oamenii care ii asteptau si care miscau ritmic capul manifestandu-se cat mai „rock metal pletos” posibil.  Desi scurt, momentul trupetilor a fost unul placut chiar si pentru urechiusele mele de-o finete indescriptibila.
La fel de bine primiti ca si primii, au fost si cei de la GUERILLAS. Moment de liniste din partea mea (nu stiam la ce sa ma astept), dar si daca as fi avut asteptari, ar fi fost depasite de baieti. Per total suna bine live, show-ul a fost bine-venit, dar era evidenta nerabdarea publicului, care antrenat de cele doua trupe, discuta aprins asteptarile de la urmatoarele. Chiar si asa, prezenta trupetilor a fost extrem de placuta, energia emanata a fost bine transmisa publicului, care a transformat-o intr-un val de plete saltarete.
O mica pauza- bine-venita pentru mine (care imi verificam din nou setarile facute aparatului), evident suparata pe rezultatele de pana atunci.
Pauza…
Apare pe scena vocalul de la GUERILLAS care asigura publicul ca cei de la PRO PAIN vor veni.
Urmeaza o munca de spion de cateva minute in care aflu ca trupa intarzie… Ok, e bine! O sa vina si o sa faca show!
Mai se scurg cateva zeci de minute.
Publicul devine irascibil- eu devin irascibila…
Ora 23: oamenii nemultumiti cer returnarea banilor, organizatorul nu se vede in pozitia unui refuz avand in vedere ca locatia nu permitea nicio manifestare de gen peste ora 23:30. O parte din bani este returnata nemultumitilor, bratari taiate si injurii la adresa trupei.

Ceasul arata doua zerouri ce urlau ironic terminarea unui seri ce nu s-a ridicat nici macar la jumatate din asteptarile subsemnatei. Cativa fani raman totusi pana la final…un autobuz imens opreste in fata localului: cu fete de oameni suparati pe viata, cei de la PRO PAIN intra evident deranjati de fotografii care savurau momentul din plin.
Se pare ca au fost retinuti la vama.
Nice show, guys!

Ziua 3 (HUNGRY FOR HEAVEN, MUTE, LUNA AMARA)
Dezamagita de ziua precedenta, ma misc greoi si suspicios catre a treia zi a festivalului. Ultimul album al celor de la LUNA AMARA si implicit lansarea lui imi ghidau mersul catre Irish Music Pub, unde speram sa gasesc public mai numeros si mai vioi.
Zis si facut! Ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat, oamenii in numar mare fluturau bratari pe ici pe colo si cumparau beri de la bar.
Atmosfera prielnica pentru un concert, bucurie.


HUNGRY FOR HEAVEN, trupa tribut DIO, a deschis seara. Nu stiu ce poti spune despre o trupa tribut… Adica eu am o parere mai rigida despre ceea ce este o trupa si ce este o trupa tribut. Din start nu se poate vorbi despre originalitate, ci despre o interpretare care nu a fost printre cele mai fericite. Inteleg demersul baietilor si faptul ca le place DIO, insa nu sustin o astfel de manifestare sub numele de trupa. Sper ca nu sunt prea taioasa, totusi… Oricum, prind bine la public, si au relationat chiar bine cu el prin cateva momente umoristice intre melodii.


MUTE sau copiii atomici sunt o trupa de care nu am auzit pana acum. Pe Facebook, in schimb, se lauda cu diferite participari la concursuri si alte chestiute dragute organizate pe meleagurile mioritice. Imi amintesc de bandurile alea formate din liceeni, acele banduri care prind atat de bine in America. Sincer, nu m-au impresionat, plus ca in ultima zi au fost ceva probleme cu sunetul care si-au facut prezenta simtita. Nimic prea… special in afara de tipa de la tobe, care e ceva simpatic de vazut intr-o trupa, si cam atat…


Urca, intr-un final, si LUNA AMARA. Noul album, care adopta un stil putin mai diferit fata de ceea ce au cantat pana acum, nu a prea prins la public, doritor piese vechi care pana la urma s-au lasat auzite si cantate la unison. Problemele cu sunetul i-au cam impiedicat pe baieti sa se desfasoare la capacitatile maxime, insa pot spune ca „imaginea” sonora, per total, a fost chiar ok. S-a lasat cu un fel de pogo din partea publicului mai tanar care gasea prilej de impins stimabili in mine cu fiecare acord mai greoi. Intre noi fie vorba, imi place trupa. Nu e prima oara cand ii vad si nici ultima. Este chiar acel gen de muzica ce iti aminteste de tine si care te face sa simti, chiar daca nu-i cunosti personal pe membri, ca poti relationa cu ei. Am cantat „Gri dorian” pana nu mai aveam voce. In ciuda reactiei publicului la noul album, eu totusi imi doresc sa-l ascult mai atent pentru a-mi da o parere.


Concluzionand: in ciuda micilor probleme organizatorice sau de sonorizare… chiar si aparitia mult prea intarziata a celor de la PRO PAIN (si zadarnica), New Wave a reusit sa adune oameni in cele trei zile, timp in care s-a lasat cu distractie si voie buna.

ELIDA 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*
*