Cronica Underground Metal Resistance – ziua I

Vineri, 22 martie, in clubul bucurestean Ageless a avut loc prima seara a festivalului organizat de Cavalleria Events denumit Underground Metal Resistance. Asa cum si-au facut un obicei bun din treaba asta, Cavalleria au dat drumul la festival fix la ora stabilita, motiv pentru care am ratat trupa de deschidere Lupul cel Rau, sper sa ma revansez cu prima ocazie.

Ageless este o locatie relativ noua in acest peisaj, spatios, cu preturi mai mult decat decente, insa cu mari probleme atunci cand vine vorba de sunet, dar voi reveni mai tarziu asupra acestui aspect.

Cu chef de cantat in ciuda publicului restrans                                                                            

Days Before Disappearance nu a avut parte de un public numeros, cu toate acestea am vazut niste baieti pusi pe fapte mari si determinati sa faca ceea ce le place. Spun asta, pentru ca cei sase canta technical deathcore, un stil mai greu de inteles cu foarte multe breakdownuri si ruperi de ritm.

Am auzit din sala pareri impartite despre ei. Unii sustineau ca acest stil nu ii prinde deloc, altii erau chiar incantati de ceea ce se intampla pe scena. Ideea este simpla, avem nevoie de trupe cat mai variate si de oameni pasionati care sunt dispusi sa faca destul de multe sacrificii.

Hardcore marca Breathelast

Imediat pe scena au urmat cei Breathelast. Am ramas putin surprins si nu am inteles de ce au fost rugati sa se grabeasca, avand in vedere ca celelalte trupe au tras de timp dupa bunul plac sa isi regleze sunetul, iar unii au mai avut si probleme.

Revenind, publicul a venit mai in fata si nu a durat mult pana cand o mana de oameni a inceput sa faca pogo, moshpit si alte dansuri deja traditionale pentru un show Breathelast. Ionut&co au prezentat mai multe piese de pe noul Ep, piese care au aratat un Breathelast mai matur din punct de vedere al compozitiei pieselor dar si mai atent la detalii tehnice.

Instrumental perfect, voce dezamagitoare

Pentru ca ne grabim, am ajuns si la cea de-a patra trupa a serii, Days of Confusion. Am tinut sa vad aceasta trupa, avand in vedere promovarea de care se bucura si instrumentistii. Totusi cand ai in trupa un tobosar precum Andrei Ilie sau un chitarist ca Cezar de la Vita de Vie te astepti ca trupa sa sune zid. Asa a si fost, Days of Confusion suna zid, instrumental perfect, dar piesele sunt compuse dupa un anumit tipar, nu suna original dar prinde la public.

La Days of Confusion deja foarte multi au venit mai in fata cantand versurile la aproape toate piesele. Dupa reactiile pe care le-am vazut pot spune ca trupa castiga fani de la concert la concert. Problema este ca la concertul lor te aduci cu mari asteptari, dar primesti altceva. Personal taxez vocea, care mai trebuie mult lucrata. Pe album se aude foarte bine, insa live e cu totul altceva. Pe unele piese a sunat cat de cat mai bine, s-a incadrat pe linia melodica insa pe altele au fost probleme, poate si de la sunet.

In al doilea rand il taxez pe sunetist care nu a ridicat un deget sa resolve problemele, la piesa Meta, Cezar a cantat absolut degeaba pentru ca nici macar nu s-a auzit nimic, pacat.

Goodbeye to Gravity favoritii publicului

Days of Confusion s-a retras in aplauzele publicului lasand loc pentru Goodbeye to Gravity care au incantat publicul cu prestatia lor scenica. Am vazut o trupa care stie sa faca spectacol cu zambetul pe buze. In seara de vineri, au avut probleme cu sunetul si de multe ori au avut parte de microfonii enervante care nu au contat prea mult pentru publicul care s-a agitat pe tot parcursul concertului.

White Walls, nevoiti sa plece dupa cinci piese

Si am ajuns la ultima si cea mai dezavantajata trupa a serii din cauza sunetului – White Walls.

Deja constantenii au ajut la un alt nivel, pot spune ca putine trupe din Romania se pot ridica la nivelul lor. Totusi, la White Walls au ramas foarte putini oameni in fata scenei spre surpinderea mea, semnificativ mai putini decat la ultmele doua trupe, insa cei care au ramas s-au bucurat de fiecare piesa din cele cinci pe care le-au cantat.

Din pacate, dupa cinci piese au fost nevoiti sa isi ceara scuze si sa coboare de pe scena din cauza problemelor tehnice, pe care sunetisul clubului nici nu s-a deranjat sa le rezolve. Pacat, ca o trupa care a venit tocmai de la Constanta sa fie tratata intr-o asemenea maniera.

Beliar

Comentarii - “Cronica Underground Metal Resistance – ziua I

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*
*