Cronica de concert: Ghost Fest – Rasnov, 13 -14 iulie 2012

 Dupa evenimentele concertistice desfasurate in claustrofobia oraselor, cred ca ar prinde bine o reimprospatare cu briza montana, o mini escapada in bratele naturii. Pe 13-14 iulie, in spatele cetatii Rasnov a avut loc prima editie a Ghost Festival “ Return to Nature” , eveniment organizat de  Cavalleria Events.
Avand in vedere ploaia de concerte din cadrul festivalurilor bucurestene recente, m-am bucurat sa vad  ca lumea s-a strans totusi intr-un numar rezonabil.

Ziua 1: Mihai Mosoi (RO), Trei Parale (RO), Allerseelen (At), Leafblade (GB), Sunset in the 12th House (RO), The Moon And The Nightspirit (Hu), EchO (It), Secrets of the Moon (De), Laonlyness (RO)

Festul a inceput cu recitalul folk al artistului Mihai Mosoi, care ne-a incantat cu piese precum “Mugur de fluier”- Phoenix, “Amintire cu haiduci” -Valeriu Sterian si multe alte piese de suflet ale marilor folkisti romani.
S-a continuat pe o linie muzicala traditionala romaneasca reprezentata de Trei Parale, care a dat dovada de iscusinta in tehnicile instrumentelor traditionale (cobza, fluier, dramba) precum si imbinarea armonioasa a acestora.
Trupa austriaca de experimental Allerseelen (All Souls’ Day) a adus o boare de folk austriac incercand sa mai destinda putin atmosfera.
La prestatia britanicilor de la Leafblade atmosfera a devenit visatoare, cu o usoara tenta de hippie deoarece calmul cu care era expusa muzica sentimentala despre „mother nature” in armonie cu puterea cosmica si melodicitatea versurilor trimiteau putin inspre curentul de pink flower power.
Spiritul de concerte open air s-a facut simtit abia in jurul orelor 20:00, odata cu inceperea recitalului celor de la Sunset in the 12th House. Publicul, zic eu, a fost nerabdator sa urmareasca evolutia celor doi fosti membrii Negura Bunget (Sol Faur si Hupogrammos). Acest side project s-a prezentat la inaltime, purtand mai departe esenta Negura Bunget, doar sub o alta forma.
O alta prezenta extrem de placuta care a surprins publicul, a fost trupa The Moon And The Nightspirit. Mi-a placut felul in care a abordat stilul de pagan-folk metal, precum si modul in care a reusit sa combine misticismul pagan creeand o atmosfera feerica, captivanta, exteriorizata prin niste dansuri ca de zane ale fanelor in mod special.
Doomerii italieni de la EchO au pregatit terenul celor de la Secrets of the Moon printr-o atmosfera putin apasatoare, cu influente psihedelice, putin greu de digerat pentru oamenii prinsi intre beri.
Headlinerii serii s-au lasat asteptati, dar a meritat. Nemtii de la Secrets of the Moon se afla in  plin turneu de promovare a albumului “Seven Bells” (2012), setlistul fiind axat pe piesele de pe noul album: “Seven Bells”, “Blood into Wine”, “Nyx”. Ma asteptam sa sune o idee mai agresiv pentru stilul lor, insa corzile au imbinat foarte frumos si partea de melodic. Prestatia lor a fost la inaltime, facandu-se simtita din plin atmosfera lor mistica bazata pe ocultism si diverse metamorfoze.
Noaptea de vineri, 13 iulie, a fost incheiata de catre trupa muzicianului Lao Kreegan (Leo), Laonlyness. In stilul lor experimental, putin ciudatel in materie de combinatii, s-a simtit patima si dedicatia cu care au cantat, accentuat fiind de reprezentatia teatrala pe masura.

Ziua 2: QuantiQ (RO), Wilder (RO), Whispering Woods (RO), Scarred (Lu), Trobar de Morte (Sp), Shattered Hope (Gr), Indian Fall (RO), White Walls (RO), Abstract Rapture (Lu)

A 2-a zi, trupa de deschidere a fost reprezentata de brasovenii de la QuantiQ, o trupa tanara, poate prea tanara, care este la inceput si merita sustinuta. Stilul care il abordeaza incearca sa combine un  soft-rock melancolic cu alternative/progressive metal, ceea ce este cam greu de realizat, dar baietii au cantat cu daruire si au incercat sa creeze atmosfera in randurile putinilor metalisti adunati pe iarba, poate din cauza orei atat de matinale pentru unii.
Bucurestenii de la Wilder au incercat sa surprinda publicul cu un metalcore interesant, insa performanta trupei lasa loc de mult mai bine.
Am asteptat cu nerabdare sa urmaresc evolutia prietenilor mei de la Whispering Woods, mai ales de cand cu recenta schimbare in componenta trupei: noua soprana Oana Maier acompaniata de mezzo-soprana Corina Hamat. Avand in vedere ca aceasta a fost prima lor aparitie cu trupa, duetul lor s-a mulat perfect cerintelor trupei. Personal mi-ar fi placut sa cante la amurg pentru a se putea face mai bine simtita atmosfera de fairy woods, atmosfera ideala de deschidere pentru cvintelul Trobar de Morte.
A urmat Scarred din Luxemburg. Am ramas placut surprinsa sa vad ca intr-o tara asa de mica se mai poate face un death/thrash de calitate. Aceasta apreciere s-a putut observa la publicului saltaret, care pana atunci statea molatic pe iarba absorbit parca de zari straine.
Trobar de Morte au o muzica delicata, care pur si simplu te hipnotizeaza si te prinde in mrejele unui dans in care iti exteriorizezi orice trairi, este o muzica bine primita pentru sufletele care au nevoie de vindecare. Au impresionat prin prezenta scenica, costume, machiaj, decor , precum si prin armonia instumentelor spefice sitlului de folk cu influente medievale si celtice.
O alta trupa dinamica a fost Shattered Hope, care a impus un ritm palpitant de death cu un feebback pozitiv din partea publicului.
Brasovenii de la Indian Fall s-au mentinut si ei la inaltime atat prin energia care o degajau pe scena, cat si prin profesionalismul de care au dat dovada. Stilul lor de a canta a devenit mai tehnic cu o tenta de agresivitate o data cu lansarea celui de-al doilea material discografic “Seasons in Equilibrium” si cu aparitia noului vocal Djeeckx.
Trecut fiind deja de miezul noptii si publicul nu prea mai era foarte in forma, a venit si randul constantenilor de la White Walls sa mai destinda putin atmosfera. Fiind infiintati doar de trei ani, optimismul cu care si-au expus propriul stil de progressive metal, a reusit sa mai trezeasca din public.
A venit si randul celor de la Abstract Rupture sa inchida festul. Desi era in jur de 02:00, nu ma asteptam sa mai fie vreo miscare, dar luxemburghezii au reusit sa stranga o mana buna de oameni trv care stiu sa aprecieze thrash/death-ul. Astfel, Abstract Rupture nu s-au lasat dezamagiti de publicul “numerous” sau de micile probleme tehnice si au reusit sa faca un show pe cinste si sa puna lumea in miscare.

Per ansamblu Ghost Festival Chapter I – “Return to Nature” a fost un festival reusit, cu o organizare atenta care a facut tot posibilul ca totul sa decurga conform programului serios respectat. Multumim Cavalleria Events pentru alegerea inspirata a celor 16 trupe care au concertat pe terenul Biathlon. Alt aspect care m-a impresionat au fost spectacolele pirotehnice de la finele fiecarei nopti. Pe viitor as recomanda mai multa atentie la organizarea scenei si la stafful tehnic de la sonorizare. Felicitari si trupelor pentru prestatia oferita si asteptam cu nerabdare urmatoarea editie, care cu siguranta va avea un success la fel de mare. Cheers! \m/

 DARK TEAR

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*
*