Cronica Drown My Day, Cap de Craniu &Co in Private Hell

Aseara in clubul bucurestean, Private Hell s-a desfasurat un concert  oarecum atipic care i-a avut in primul rand in prim-plan pe Cap de Craniu, polonezii de la Drown My Day si brasovenii de la I Stared Into the Forest si Coins as Portaits. Pe masura ce veti lectura cronica  o sa intelegeti de ce a fost o seara pe alocuri atipica (si in sensul bun al cuvantului).

Brasovul se mandreste cu trupe deosebite

Aproximativ 70 de platitori s-au strans incet incet la concertul care anunta o desfasurare de forte din ambele tabere. Asa cum se obisnuieste mai nou si pe la noi concertul a inceput in jurul orei programate. Coins as portraits a avut onoarea de a deschide seara, din pacate nu am reusit sa ajung la ei, insa am discutat cu cativa oameni si am remarcat o serie de reactii pozitive de la majoritatea acestora.

A urmat o mica pauza, cateva aranjamente si pe scena a urcat I stared into the forest,  ai caror membri aproape ca si-au dat sufletul pe scena, fiind ultimul concert din turneul sustinut in patru tari. Baietii pun accent pe tehnica si pe mesajul transmis motiv pentru care trupa a sunat zid, gratie si oameniilor de la sunet. Combinatie de screamo cu hardcore se imbina perfect in maniera executata de brasoveni care au transmis o energie pozitiva publicului care a inceput sa se agite aproape pe toata durata concertului sustinut de baieti. „Gata, pastrati-va si pentru celelalte trupe. Multumim!”, incheie solistul.

Cap de Craniu, headlinerii „nenumiti” ai serii

Proabil ca pentru perioada aceasta va fi gluma pe la concerte, o gluma fireasca si foarte prieteneasca avand in vedere explozia care a avut loc inca de la primele piese ale CDC. Dupa o mica pauza, baietii au revenit in forta la propriu si au demonstrat pentru a nu stiu cata oara ca sunt o trupa care merita sa fie onorata (unii probabil stiu la ce ma refer) de toata lumea, de la organizatori si pana la public.

Cei doi solisti au fost intr-o forma de zile mari, iar publicul a simtit asta, inca de la prima piesa. Oamenii (majoritatea, aceeasi gasca de 30 si ceva de „insi” prezenta la majoritatea concertelor de acest gen) au inceput sa se agite si se se arunce non-stop de pe unde a putut.

Averac a impartit microfonul cu toata lumea, ba mai mult a cantat  cateva strofe cu picioarele pe tavan. Este destul de greu sa descrii o atmosfera creata la un concert Cap de Craniu, pentru ca in mare parte acest sentiment se simte, recomand tuturor sa vad macar o singura data aceasta trupa.

Din playlist nu au lipsit piese precum I’ll kil if I live, I’ break you again tomorrow sau Killer Shit unde toata lumea s-a dezlantuit. Dupa concert Razvan Raduta a spus: „ ma bucur ca exista oameni care vin si ne sustin, asta a contat intotdeauna pentru noi si ne-a determinat sa mergem mai departe, faptul ca la concertele noastre nu vin doar niste oameni sa ne vada si sa ne aprecieze, vin prieteni de-ai nostri care nu sunt deloc putini”.

Dupa concert multi au iesit afara pentru a-si trage sufletul  si acolo au ramas, unii dintre ei glumind „ frate, dupa ce s-a intamplat la Cap de Craniu pot sa plec acasa linistit ca nu ma mai impresioneaza nimic”, glumea un amic.

Drown My Day, la fel ca o alta trupa de deathcore

Dupa ce s-a terminat recitalul bucurestenilor a urmat ultima trupa a serii, polonezii de la Drown My Day care ce-i drept s-au confruntat cu ceva probleme tehnice, fiind in final nevoiti sa cante fara bass. Acest lucru nu ii scuza de prestatia de duzina, insa, cu toate acestea publicul ramas la concert (mai bine de 30% se afla inca sus) a demonstrat ca scena deathcore/metalcore de pe meleagurile noastre incepe sa ia avant. Au facut totul „ca la carte”, de la moshpit-uri violente pana la crowdsurfinguri sinucigase.

Revenind la trupa care se afla pe scena – baiteii au facut tot ce au putut sa duca concertul pana la capat  si le-au multumit in repetate randuri celor aflati in public.  Stilistic si muzical vorbind, experienta pe care o au in spate ca muzicieni idividuali s-a observat clar, tehnici si foarte siguri in executie, daca nu ar fi lipsit basul piesele sunau zid.

In concluzie, a fost o seara reusita unde am vazut niste trupe care merita mult mai multa atentie.  Am vazut un public care de la eveniment la eveniment se sudeaza si se imprieteneste mai mult, oameni care isi impart berile si tigarile si care isi poarta de grija unul altuia sa nu isi sparga capul sau si mai rau sa nu isi rupa ceva in inclestarile care au loc la acest tip de concerte. Dupa terminarea showului am stat cu totii ore bune trantiti pe bordura ca o mare familie. Felicitari tuturor!

 Beliar

Comentarii - “Cronica Drown My Day, Cap de Craniu &Co in Private Hell

  1. Nu le-a lipsit doar basi ci si a doua chitara.Dupa primul breakdown ampul unuia dintre chitaqristi nu a mai putut continua seara.Poate nu au impresionat polonezii pe multi dar un sunat bine intr-o singura chitara.

    Thumb up 0 Thumb down 0

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*
*