Cronica de festival: Obscene Extreme, 16-20.07.2014, Trutnov, Cehia

…sau de ce sa alegi sa mergi la Obscene Extreme din multimea de festuri europene?

Total in afara subiectului, vad ca tot mai des, ascultatorii de metale extreme si nu numai din Romania, aleg sa intre in dispute, explicatii, idei de-a dreptul nedemonstrabile care-i fac sa se simta cu totul speciali si mai buni ca altii. Nu intru in detalii, avand in vedere faptul ca retelele de socializare sunt prea pline de ocări si dileme existentiale. E clar fratilor, am uitat care e motivul pentru care ar trebui sa ne bucuram de muzica si de tot ceea ce exprima ea. Iata faptul pentru care multi fani ai sonoritatilor extreme ar trebui sa ajunga macar o data la Obscene Extreme. Ce inseamna festul asta? Muzica, libertate, bucurie, betie, durere-n cur fata de orice. Da, oamenii care ajung aici stiu doar ca trebuie sa se distreze, indiferent de ce se intampla in jur… nu exista „fashionism metalic”, ifose sau filfizoni. Nu exista indivizi care stau sa se uite sceptic sau critic catre scena si nici comentarii malitioase. Initial, cand am „aterizat” la fest, m-am simtit putin ciudat – te lovesti din prima de o mare de indivizi tatuati din cap pana-n picioare, full de piercing-uri sau implanturi metalice, de costume care mai de care mai weird si oameni la cocoşelul gol. Nobody gives a fuck, toata lumea e pe prietenie si relaxare. E clar! Un eveniment care nu poate fi comparat cu niciunul dintre festurile mari la care am fost pana acum.

Intru mai clar in subiect si va anunt din start ca ceea ce urmeaza nu va fi un report de festival ca la carte, pentru ca ar fi o relatare prea lunga, prea stufoasa si v-ati pierde rabdarea.  Nu o sa insist decat asupra trupelor care mi-au atras cu adevarat atentia. Asadar, cu liniuta de la capat, scurta descriere a „festivalului monstruletilor”.

Miercuri, 16 iulie 2014 – seara de pre-party a festivalului, intitulata de organizatori „Italian Hardcore Night”; trei trupe invitate, evident din Italia: Ed, E.U.’S Arse si Raw Power. N-am prins decat show-ul celor de la E.U.’S Arse – hardcore? m…nu prea. grind?mmm…neah! cel mai sigur i-as spune chaos-core daca exista cumva in analele muzicii acest subgen. Un vocal anorexic si isteric, un show de-a dreptul halucinant. Dati o ascultare!

Joi, 17 iulie 2014 – prima zi propriu-zisa de festival. A, apropo! Mancarea din aria festului – absolut geniala – cea mai buna publicitate pentru veganism. Cartofi cu ciuperci si chiftele din legume FTW!

Ne intoarcem la subiect – primele patru trupe Implore, Sperm of Mankind si Suffer The Pain, le-as incadra in aceeasi categorie de „galagie suprema” si haos total. Nu mi-au lasat prea multe amintiri, asa ca nu intru in detalii.

E clar ca ai nostri grinderi clujeni de la Clitgore au facut ceva agitatie. Show-ul a inceput cu ceva sceneta de tip dominatrix SM, in care Ela, bassista trupei apare pe scena cu doi sexual slaves in lesa. Chit ca personal, am ceva retineri vizavi de imaginea pe care ei o promoveaza, e evident ca show-ul lor nu i-a lasat fara reactie pe cei prezenti la fest. Pe „The Final Cuntdown”, special guest-ul a fost nimeni altul decat vocalul Haemorrhage, aka Lugubrious.

Livstid – una dintre trupele care mi-au inundat casa, gratie partenerului meu de viata. Asadar, o buna parte din setlist mi-a sunat familiar. Live insa, mama mama! GE-NI-AL! Vocalul ala e total dement, iar instrumentalul rupe tot! Aruncati o privire mai jos pentru o mostra de haos!

Chiens – acolo unde nu mi-e locul, nu dau explicatii prea multe. Spun doar cu vorbele unui novice – 20 de minute de urlete si explozie de sunete care mai de care mai salbatice.

Nu e lucru nou ca baietii de la Gutalax imi sunt tare dragi. Show-ul lor? Party cu mingi gonflabile, colace de plaja, confetti si hartie igienica, toca toca si guiţ-uri! O gura de aer proaspat si fericire pentru mine! O hora buna nu strica niciodata!

Rusii de la Katalepsy au dat-o intr-un mare fel! Cand zic asta I mean it! Nu neg faptul ca de multa vreme imi plac, dar acum, live… Fuck man, that’s the spirit! Piese balansate si coioase, slamming death metal ca la mama lui, growl-uri si squil-uri absolut halucinante! A, sa nu uit! Igor, vocalul trupei a demonstrat cam cum sta treaba atunci cand esti frontman-ul unei trupe. I say no more!

Final Exit – un duo japonez cu un show in urma caruia singura mea reactie a fost „what the fuck just happened?”. Cine asculta trupa asta si intelege ceva, sa-mi explice si mie ca nu m-am prins. Cuvintele nu pot descrie, asa ca pun mai jos un exemplu. Mi-a adus aminte de celebra prestatie schizoida a lui Yoko Ono la vernisaj.

Zombie Inc – trupeti imbracati in… zombie evident. Muzica nu mi-a lasat foarte multe amintiri.

Daca nu ma insel sunt peste 20 de ani de cand veteranii de la Master se afla in bransa metalica. Si-au castigat un renume bine-meritat. Chiar daca pentru mine, piesele sunt usor liniare, nu am cum sa le contest calitatea. Drept urmare, publicul a reactionat asa cum trebuie fata de adevaratii „tatici” ai death-ului.

Prima seara s-a finalizat cu Hell Core Show, mai precis cu doua „scenete” numai bune pentru gusturile publicului obscen… si extrem. Prima, ce a avut in prim plan un cuplu nun-monk sado-maso, cu artificii si lumanari infipte-n cur, finalizat cu un „pissing scene”. Partea a doua, show cu oameni suspendati cu carlige de spate, fata, buci, genunchi, umeri.

Joi 18 iulie 2014- Am ajuns abia la amiaza, mai precis la show-ul suedezilor de la Warcollapse – un crust/punk pe care eu nu prea-l diger, asa ca ma abtin de la comentarii in plus.

Beheaded – una dintre trupele carora nu le vad locul la acest festival. De ce? Pur si simplu nu se ciocneste cu filmul de-acolo.

Nunslaughter – 0_o dar vai, ce teroare pentru urechile mele. Inca o trupa care nu avea ce cauta la Obscene Extreme. Pe langa muzica total anosta, nu mi-au ramas in minte decat comentariile ridicole dintre piese ale bateristului si un ras fortat de filme horror anii ’70 („imi place sa simt mirosul bisericilor arse!muhahahahha„). Penibil sau ce?

Cei de la Wehrmacht au venit in completarea slot-ului lipsa cauzat de anularea show-ului Cattle Decapitation. Chit ca muzica lor nu m-a impresionat, n-am cum sa nu recunosc ca au facut mega-circ. Toata scena a fost absolut invadata de cei din public. Voie buna si distractie!

Brutal Truth au avut show-ul de adio in Europa. De ce? Se pare ca bassistul trupei are de gand sa spuna stop carierei muzicale si sa se retraga in „pensie”. Chit ca n-am digerat niciodata muzica lor, trebuie sa admit ca au avut o prestatie extraordinara. Piese care pana acum imi picau in stomac ca un bolovan, au reusit acum sa-mi atraga atentia. Respect faptul ca unii muzicieni stiu sa se retraga in plina glorie. Mi-e mila de cei care nu se acomodeaza cu ideea ca imbatranesc si apar pe scena ca niste fosile obosite, cu niste piese la fel de obosite.

Possessed – nu comentez, nu i-am ascultat niciodata, nici dupa acest show nu ii voi asculta.

Eyehategod – sludge/doom metal, o trupa in voga la ora actuala pentru multi ascultatori ai genului. Daca ar fi sa materializam muzica Eyehategod, cred ca s-ar transforma subit intr-un sleepy giant. Un monstru molatec si greoi. Muzica de ascultat in propria-ti camera cand esti intr-o mica astenie. Reactia mea la show-ul lor? Am adormit pe banca! Gen, merge si pe post de lullaby.

Sambata, 19 iulie 2014Ultimo Mondo Cannibale – „mucha lucha” guys si goregrind. Un fel de Rompeprop sau Cock and Ball Torture. Mi-au placut, in ultima perioada se pare ca incep sa-mi priasca trupele cu voci de canale desfundate.

Kadaverficker – iara grind, iara distractie. Cu-asa trupe sa tot petreci! Baietii au impartit in public beri, masti, perii de budă si vibratoare. A iesit si-un wall of death mic, dar voinic!

Slot-ul celor de la Machetazo, care nu au putut ajunge la fest, a fost ocupat de un nou show Gutalax, de data aceasta insotiti de invitati speciali pe anumite piese, mai precis vocalul trupei Spasm si cel din Haemorrhage. Ce pot sa spun? Niciodata nu poti spune ca ai vazut prea multe show-uri Gutalax, la fel cum cacatelul nu-i niciodata similar cu cel dinainte.

Vallenfyre – Una dintre putinele trupe la care publicul nu prea a reactionat. De ce? Inca un show deloc propice pentru festivalul acesta, chit ca trupa e formata numai din muzicieni unul si unul (membri My Dying Bride si Paradise Lost).

Cripple Bastards – dupa parerea mea, regii neincoronati ai acestui fest. Cam asa trebuie sa arate o trupa dementa! In urma cu vreo trei ani am ascultat unul dintre materialele lor discografice, „Variante Alla Morte”. Mi-a placut. Nu m-am asteptat insa ca live poate iesi un asemenea macel. Bravo!

Morgoth – old school death metal ca-n manual, un show „onest” si corect, insa eu nu le am cu scoala veche pe acest stil. Ma abtin din nou de la comentarii adiacente!

Inca un show Wehrmacht, de data aceasta cel programat inca de la bun inceput pentru ei. S-a lasat din nou cu distractie si mosh-uri grele. Se pare ca e una dintre trupele care au avut mega-succes anul acesta la OEF.

Concluzie? Incercati sa mergeti macar o data la Obscene Extreme!Veti reconsidera total ideea unui fest „wild and free”. V-am lasat, ca ce-i mult strica!

MADALINA

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*
*