Cronica de concert: Ruhrpott Rodeo Festival 2013, Germania, 18 mai 2013 (day #1)

Ca tot ziceam ca m-am saturat de atata muzica complicata si tehnica.. cu totii avem perioadele noastre in care avem chef doar de anumite trupe sau genuri.. asa ca saptamanile astea asta am lasat alte agresivitati la o parte si am intrat intr-un “film” cu foarte mult punk-rock, melodic hardcore. Una dintre trupele mele de baza pe felia asta e Strung Out, una legendara a genului, din Los Angeles, California, promovata de Fat Wreck Chords, acolo unde punk-rockul este la el acasa. De cativa ani tot tin sa ii vad pe baietii astia si nu am reusit.. pana intr-o zi cand mi-am dat seama ca in perioada asta am resursele necesare si ma incadrez sa fac o mica iesire, plus un chef urias de un concert punk si de Strung Out… am fost spontan si nu m-am gandit de doua ori, am consultat netul sa vad pe unde sunt in turneu acum si am descoperit ca acestia sunt prin Europa luna asta.  Am zis ca nu vreau sa ma amagesc doar cu vreo  45 de minute de concert asa ca am ales Ruhrpott Rodeo Festival (18-19 mai), care are loc intr-un mic orasel din Germania, Hunxe… undeva pe langa Oberhausen. Mai ales ca am o cunostinta care sta prin zona si cunoaste foarte bine locurile.. am zis ca e perfect. Nu am fost interesat decat de prima zi a festului, in care cantau Strung Out alaturi de Black Flag, Cockney Rejects, Die Kassierer, UK Subs, Generators, Argy Bargy, Eisenpimmel, Nothington, Bonsai Kitten, Zwackelmann, Das Pack si Kein Hass Da. Mi-am luat un bilet de avion la o ora cat mai matinala spre Dusseldorf ca sa ajung in Germania cu cateva ore inainte sa inceapa festul.. m-am trezit cu noaptea in cap dupa cateva ore de somn cam nasol si dus am fost. Dupa ce am ajuns in Dusseldorf, m-am cazat, m-am orientat ce si cum e in jur.. apoi m-am bucurat de vremea racoroasa cutreierand un pic orasul in asteptarea prietenului de care ziceam. A urmat un drum de vreo 45 de minute cu masina pana la locul cu pricina si au inceput sa apara hoardele de oameni. Situat pe un camp din afara orasului, biletul 35 de euro, parcarea 5 euro, vreme frumoasa, urme de noroi de la ploile de zilele trecute.. plus o scurta repriza de ploaie care a nu a speriat pe nimeni si a facut loc din nou soarelui. O atmosfera foarte placuta si degajata de maxim “not giving a fuck”, foarte mult alcool, zona de camping, corturi cu merch si alimente (mancare la preturi destul de piperate, lucru obisnuit la festuri) si in jur de vreo 4000 de oameni de toate varstele, intre 15 si 60 de ani.. nu sunt bun totusi la aproximari de multimi, dar oricum mult mai multi


Unul dintre lucrurile bune din organizare a fost ca pe o zona de cativa zeci de metri in fata scenei au fost puse pe jos niste placi de metal or sumthin, asa ca nu prea au fost probleme cu noroiul sau praful. Festul a inceput cu cateva trupe germane si  Nothington din California.. care au sunat bine si chiar mi-au placut. De fapt per-total festivalul a avut un sunet bun. Interesant a fost ca pe langa scena mare a mai existat una mica pentru trupe locale, care era o remorca de tir deschisa intr-o parte sau un container, nu sunt prea sigur,  in care trupele cantau in fata unui public destul de numeros. Now that’s originality. O parte dintre trupele germane nu imi erau foarte cunoscute si unele nu prea pe gustul meu.. dar nici nu mai conta, era o atmosfera prea placuta ca sa nu te simti bine, indiferent cine ar fi fost pe scena. Am observat ca sunt multe formatii vechi de punk in Germania si toate extrem de iubite de publicul local. Nu am tinut electronice prin buzunare dar cred ca era in jur de ora 19 cand bannerul cu Strung Out s-a ridicat in spatele scenei  si tehnicienii au inceput sa pregateasca sculele pentru ei. M-am indreptat spre fata scenei si la un moment dat in apropiere de mine vad un personaj cu un look a la Jax Teller (Sons Of Anarchy) care imi parea foarte cunoscut si pe care oamenii il tot salutau.. cand m-am apropiat si mai mult mi-am dat seama ca era chiar skaterul meu favorit de cand eram pustan, Mike Vallely, care a avut mai multe proiecte hardcore – punk (Revolution Mother, Mike V & the Rats) iar momentan se afla in turneu alaturi de Black Flag cu noul lui proiect punk, numit “Good For You”. Nu au cantat in cadrul festului dar fiind in turneu cu headlinerul serii automat au fost prezenti. Coborase in public sa ia mai bine pulsul festului si era foarte deschis sa isi

 salute fanii care il abordau, lucru pe care am avut ocazia sa il fac si eu. decat vor fi vreodata la un festival punk din Romania. Chiar nu ma asteptam la atat de multa lume pentru un fest nu foarte renumit.. asa ca nemtii demonstreaza inca odata ca indragesc mult cultura punk si nu numai. Ca orice festival a avutpartile lui bune si rele.. unii oameni care aruncau gunoaiele peste tot fara sa le pese, tineri teribilisti scapati de acasa pentru bautura si cate un cuplu fara inhibitii care se imperechea pe langa corturi.. dar cel mai important si frumos lucru a fost ca toata lumea a venit pusa pe mare distractie! Securitatea nu a avut absolut deloc de munca, nici in fata scenei dar nici in celelalte zone. Toata lumea bine dispusa si cu mare pofta de a se alcooliza. Cum niciodata nu m-am omorat cu bautura, fumatul si alte chestii de astea, “my new year’s resolution” a fost, daca tot nu prea consum,  sa renunt total de la 1 ianuarie la a mai pune alcool in gura, so straight edge all the way. . asa ca m-am hidratat doar cu apa.. si la un moment dat chiar am vazut cateva tricouri cu SXE..deci nu eram singurul. Dar asta nu m-a impiedicat sa ma distrez la fel de mult cu ceilalti oameni, indiferent de starea lor. Am plecat din start cu mare chef si cu gandul sa nu stau cu mainile incrucisate privind spre scena.

In sfarsit baietii de la Strung Out au urcat pe scena cu multa energie si au fost primiti asa cum se cuvine cu entuziasm de catre foarte multi, inclusiv de mine. Inca de la prima piesa, Too Close To See daca nu ma insel, la cativa metri de scena incepuse o miscare asa cum trebuie – daca nu erau intr-un circle pit atunci oamenii dansau pe loc sau fiecare se bucura in felul lui de ceea ce se intampla pe scena. La un moment dat nu m-am putut abtine, chiar daca la ora aia publicul nu era atat de numerous incat oamenii sa stea lipiti unul de altul in jurul meu, asa ca am pus un picior pe gard, am facut semn celor de langa mine si m-am aruncat pe spate intr-un crowd surfing pana in moshpitul din mijloc. Strung Out a cantat in jur de 40-45 de minute in care au acoperit mare parte din albumele lor, dar ca la orice concert cu o trupa care iti place mult, ai impresia ca totul a trecut foarte repede. Au urmat doua trupe britanice, UK Subs si Cockney Rejects, primiti cu si

mai mare entuziasm de public… si Die Kassierer, o trupa germana la care tot locul s-a umplut pana la refuz,  iar publicul canta toate versurile alaturi de trupa. Vorba aia, fiecare tara are Iris-ul ei.. sau mai multe.  Publicul se mai muta din cand in cand spre “remorca de tir” sa vada alte mult iubite trupe locale (Eisenpimmel etc. ) unde s-a lasat din nou cu mare distractie si ingramadeala.. urmate dupa lasarea noptii de marele headliner al serii, Black Flag.. din pacate pentru mine nu in formula in care vroiam sa-i vad, cu Henry Rollins, dar cu Ron Reyes, cel care le-a fost vocal intre 1979-1980.La ei deja abia te mai puteai misca in toata zona din fata  si cand au inceput sa cante tot locul a explodat de energie. Circle pits, moshpits, oameni care strigau alaturi de Ron si tot ce mai trebuie la un concert cu o trupa care a facut istorie. Petrecerea a continuat tarziu in noapte cu alte trupe germane (cum ar fi Sondaschule) pe ambele scene, toti fiind primiti la fel de bine de intreg publicul, care a aratat clar ca nu a venit acolo doar pentru headliner sau doua – trei formatii. Asta e farmecul festivalurilor, ca oamenii nu merg doar sa vada o anumita trupa, ca la un concert de club, se duc si pentru atmosfera care este acolo. La un moment dat oboseala si-a spus cuvantul asa ca am plecat inapoi spre Dusseldorf inainte ca ultima trupa locala sa isi incheie showul, mai ales ca dimineata aveam zborul inapoi spre Romania. La a doua zi de fest nu am mai fost prezent, dar au cantat trupe ca Ska-P, The Adicts, Mad Caddies, Sonic Boom Six si altele.  In concluzie? “Stand up brave and kiss goodbye any chance we’ll live forever!”.

JAZ_D

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*
*