Cronica de concert: Spiritual Ravishment & guests in Private Hell, Bucuresti

Faptul că avem trupe care rup scena în două nu mai este o surpriză pentru nimeni și nici faptul că uneori publicul este mai devotat ca niciodată. Așa s-a întâmplat și la concertul de sâmbătă, 23 februarie, desfăsurat în Private Hell. Concert care a reunit trupe cu nume sonore precum Spiritual Ravishment, Mediocracy și Breathelast.

Tineri și dornici de scandal, surpriza serii a fost Crosshair

Nu de multe ori se întâmplă să ai o surpriză mai mult decât plăcută atunci când vezi o trupă nou-nouță în peisaj (ultima oară am rămas mască la clujenii de la Decease).

Revenind la băieții care au deschis seara, cei de la Crosshair au încântat publicul cu piesele lor death/grind (unii spun că sunt deathcore, mie mi-au sunat a deathgrind mai exact oleacă de influență de la Benighted) bine executate.

Toboșarul ceas, chitariștii strună, vocalul dement, fiind orădean l-am asociat ca posibil descendent al lui Sebi Stancu de la Spiritual Ravishment. Băieți, vă mai așteptăm pe la noi.

Breathelast a făcut prăpăd cu noile piese

Nu mă mai miră nimic atunci când pe scenă urcă Mihai, Alex, Ionuț, Vali și Radu. A fost de ajuns ca cei aproape 150 de oameni care au umplut până la refuz „Iadul Privat” să audă primele acorduri și haosul a încept. Haos în public unde toată lumea era pe sus, pe jos, pe boxe și haos pe scenă unde Mihai se tăvălea de mama focului pe jos în timp ce zbiera „I PROMISE WE’LL WAKE UP”.

Băieții au prezentat noul EP care sună demențial, iar pe piesa Wolves, pe scenă a urcat alături de ei și Bogdan de la Chester (stay tuned, urmează clipul).

Pe principul „căldură mare mon cher”, avem nevoie de aerisire în Private Hell, la un moment dat aerul era irespirabil, fapt care nu a contat prea mult pentru cei din față care s-au agitat de la început și până la sfârșit.

Breathelast, ca de obicei nu a scăpat fără un bis la care a participat și publicul care l-a purtat cu japca pe Mihai deasupra lor. Meserie un astfel de concert, te scoală din morți.

Mediocracy, piese noi ceva mai hardcore

Cei patru cavaleri ai apocalipsei din Mediocracy au oferit o porție zdravănă de crust punk/hardcore. Și ei au revenit pe scenă cu piese noi care sună de-a dreptul demențial.

Proaspăt întorși de pe meleagurile fraților de peste Prut, băieții au început în forță cu piesa Walk through fire , moment în care toată lumea a izbucnit, mici căzături pe ici pe colo dar toți au fost în regulă. A urmat piesa „Answers” și apoi „Standard Procedure” de pe Asoma.

Ca de obicei, Viez a coborât printre oameni lovind (prietenește) în stânga și în dreapta. Punctul culminant al concertului piesa „Destroy/Rebuild” cântată pe final alături de public. Concertul s-a terminat cu ultima piesă la care au lansat și clip Gray and Poor.

Spiritual Ravishment, demență grindcore coborâtă în Iad

Fum, mult fum și energie consumată…..să îmi bag p**a dacă a contat pentru cei 150 de oameni. Concertul celor de la Spiritual Ravishment a început la „caterincă” cu un cover după Bug Mafia – După Blocuri, că deh…. suntem înte prieteni…după care s-a declansat dezastrul in urma caruia ne-am adunat care cum am putut de pe jos.

Lăsând la o parte manifestările publicului, trupa asta sună foarte bine, piesele la fel. Pe bună dreptate, multe trupe la care plătim bilete destul de scumpe nu au prestația scenică a celor de la noi. Au sărit pe scena aia mică din Private Hell de i-au găsit dracii.

O seară foarte bună de metal alături de prieteni. Încet, încet cu bune sau rele se conturează o scenă în care publicul devine din ce în ce mai devotat, iar trupele oferă o prestație foarte bună și scenică dar și discografică.

Oameni buni, veniți la concerte, dacă aveți ceva bani în buzunar luați și un tricou…pentru că îl purtați mai mult timp decât țineți o bere în mână.

Avem trupe care merită susținute, nu contează că sunt din București, Timișoara, Oradea sau Republica Moldova…sunt ale noastre și ne fac să fim mândri când le ascultăm albumele și ne întreabă prietenii mai puțin documentați „dacă ăștia sunt români? (vrem sau nu să recunoaștem încă ma avem mentalitatea că la noi se înregistrează prost albumele).

Beliar

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*
*