Cronica de concert: Rockstadt Extreme Fest, Rasnov, 29-31 august 2013

Wow wow si iar wow… oficial pot sa declar cu mana pe suflet ca Romania are in sfarsit un festival la standarde inalte. Nu vreau sa subestimez alte desfasurari de acelasi gen de la noi, insa Rockstadt nu a fost un simplu festival, ci un eveniment in adevaratul sens al cuvantului. De la organizarea ireprosabila, pana la vibe-ul atat de pozitiv pe care l-am primit la fiecare prestatie de pe scena. Am putut sa simt feelingul ala de buna-dispozitie si bucuria tuturor celor prezenti, pe care din pacate, doar la festurile din afara le-am mai regasit.

Sincer, nu ma asteptam ca la o prima editie, Rockstadt Extreme Fest sa ma impresioneze atat de placut. Am pornit la drum destul de sceptica si cu gandul ca ma voi ciocni din nou de incidente tipic romanesti si oameni gri. Ma bucur mult ca m-am inselat si in cele doua zile in care am fost prezenta m-am incarcat cu un vibe de care chiar aveam nevoie.

Ultimele cronici ale festivalurilor de la noi la care am participat nu au fost prea prietenoase, iar anumiti organizatori mi-au intrat in dizgratie totala. Multi nu inteleg ca a organiza un show reusit presupune mult mai mult decat a baga pe scena niste trupe. Implica responsabilitati, cum ar fi sa asiguri publicului o experienta completa si faina, pe care sa vrea sa o repete indiferent de circumstante. E vorba de respect pentru spectatorul care a platit bilet, cazare, drum, consumatie si daca totul merge bine publicul va reveni cu siguranta. Ei bine, cei de la Rockstadt Extreme Fest au stiut foarte bine cum sta treaba si au facut totul intr-un mare fel.

S-o iau metodic, pe puncte sau cu liniuta, ca la scoala: – line-up-ul festului a fost foaarte bun si pe toate gusturile (e foarte misto cand ai parte de o asemenea varietate care nu iti lasa timp sa te plictisesti sau sa te cufunzi in acelasi film).

– preturi foarte bune atat la mancare, cat si la bautura (chiar am putut sa-mi cumpar tot ce doresc fara sa-mi fac gaura in buget)

– un public care a dat un feedback pe care eu de multa vreme nu l-am mai simtit la vreun concert/fest si asta ma face sa cred ca exista speranta si ca in pofida tuturor speculatiilor (pe care si eu le-am facut uneori), chiar avem o masa consistenta de ascultatori de rockuri care stie cum sta treaba si ce trebuie apreciat cu adevarat. Mai mult, a fost o mare surpriza sa vad atatia oameni care au participat la fest, cred ca au fost peste 3 000.

– punctualitate nemteasca in ceea ce a privit concertele. Totul a mers ceas, iar programul a fost respectat 100%.

– zona in care s-a desfasurat festul: loc mai bun de un asemenea eveniment nici ca putea fi gasit. Munte, aer curat, zona super pitoreasca. Cine nu s-a saturat de festuri printre betoanele sordide ale marilor orase?! Am putut avea parte si de concert si de o mica vacanta la munte simultan. Foarte tare!

Nu mai lungesc vorba si intru direct in subiect. Din motive logistice nu am reusit sa ajung in Ziua 0 a festului, insa am auzit numai vorbe de bine despre toate trupele care au concertat.

Ziua 1:

False Reality – din cate mi-am dat seama brasovenii abordeaza un fel de melodic death destul de ok. Pe mine stilul asta nu ma atinge prea mult, insa show-ul lor a fost bun si am observat reactii pozitive din partea celor prezenti.

Code Red – ce-mi place la trupa asta e ca isi mentine linia stilistica pe care a pornit-o si a reusit sa-si creeze un „film” propriu destul de brutal, care prinde la public.

Bucovina – prima oara cand vad un show live cu ei si pot spune ca mi-au atras atentia. Evident au inclus in setlist si hitul „Straja”, care a fost cantat la unison cu cei din public. Personal, pentru piesa asta il prefer pe nea’ Grigore Lese…lui parca-i iese mai din „corason” cand zice de cuci, braduti si Cernauti.

Carach Angren – Am mai zis-o: pe mine black-ul nu ma atinge in nicio directie sau in vreo zona a corpului. Daca membri trupei mai sunt si pe filmul „corpse paint” e si mai amuzant pentru mine. A fost si mai misto cand am vazut ca fix in momentul in care si-au inceput show-ul „zeul black-ului” a trimis pe pamant o ploaie marunta si multa ceatza… nu de alta, da sa fie scenariul complet. Nu demult am bagat si eu o ureche la ascultat un album de-al lor. Canta ceva despre niste fantome ale razboaielor mondiale, batalioane, lupte etc.

Last Hope – Pe baietii hardcore din Bulgaria i-am vazut de nenumarate ori si mereu mi-au placut. Au in ei acel spirit de lupta si revolta specifica genului. Au acel flow old school HC si fiecare piesa a lor e plina de furie si ura fata de sistem. Au facut show maxim la Rasnov si pot sa spun ca de fiecare data sunt o surpriza placuta pentru mine.

Decapitated – Prima oara i-am vazut in Cluj Napoca acum un an si ceva, cand din pacate au avut parte de o sonorizare de-a dreptul scarboasa in Euforia Music Hall, asa ca nu am putut sa ma dumiresc prea bine ce si cum. De data aceasta am putut sa-i ascult in tihna si chiar mi-au placut.

Napalm Death – De taticii grind nu te poti satura ever. Cred ca sunt la al saselea show Napalm Death si nu pot sa zic ca m-am plictisit. Ce pot sa zic? Ordinareala la cel mai inalt nivel… si e de bine! Transmit atata energie de pe scena si a atat de dinamic show-ul lor, ca mereu vrei mai mult. Big up!

Gojira – Pentru cei patru francezi am avut mereu o slabiciune aparte. Ce-i al lor e pus deoparte si e una dintre acele trupe cu un trademark bine stabilit: cand auzi chitara aia stii despre ce e vorba in propozitie. Au avut un show ireprosabil din punctul meu de vedere si chit ca eram inghetata si obosita in draci, am trait fiecare nota si secunda in care au fost pe scena.

Ziua 2:

Deliver the God – Tin minte ca prima oara i-am vazut in bucuresti la un show Anti-Valentines Day in urma cu vreo trei ani. Mai tin minte ca am scris nu tocmai de bine in ceea ce privea prestatia lor, insa de aceasta data mi-au placut mult. Se vede ca timpul a trecut in avantajul lor si a maturitatii muzicale. Au bagat si un cover frumusel At the Gates, totul a fost elegant.

Abnormyndeffect – Am asteptat cu mare curiozitate prestatia basarabenilor in noua formula (vocalul Mircea a plecat cu ceva timp in urma, a fost inlocuit de alti doi). Chit ca am fost sceptica in ceea ce priveste noua componenta, pot spune ca am avut o surpriza placuta. Trupa suna la fel de bine in continuare, iar show-ul mi-a adus aminte de perioada dementa a concertelor de club din trecut. Baietii au bagat atat piese de pe „Betwin”, cat si de pe noul material, „Curtea Suprema”.

Spiritual Ravishment – Pe baietii astia o sa-i ridic in slavi over and over, pentru ca formeaza cea mai puternica si calitativa trupa underground romaneasca. Poti observa clar cat de mult se dedica trup si suflet muzicii si poti simti bucuria lor de a face muzica, de a fi pe scena si de a crea acea legatura atat de misto cu publicul. Multe trupe nu inteleg ca nu e de-ajuns sa te urci pe scena si sa canti mecanic niste piese, doar de dragul de a zice ca ai concertat. Ei au inteles foarte bine despre ce e vorba in scena aceasta, in miscarea aceasta, iar de aici vine si reactia publicului care e mereu in delir la show-urile lor. De la un concert Spiritual Ravishment pleci incarcat cu energie pozitiva si cu emotia unei muzici care chiar ajunge acolo unde trebuie. Au cantat in special piese noi, care suna extraordinar –  e o mixtura de stiluri foarte bine impletite si distractie maxima – am senzatia ca urmatorul album va fi o chestie total speciala si net superioara muzicii care s-a facut pana acum in Romania.

Indian Fall – Un melodic black care nu-mi focuseaza prea mult atentia, poate pentru ca e o muzica propice de ascultat in intimitatea camerei tale. Eu cred ca ceea ce fac brasovenii e un bun prilej pentru a te integra mai usor intr-o anumita stare de spirit.

Krow – De cand nu i-am mai vazut pe brazilienii de la Krow au trecut vreo trei ani si multe schimbari de componenta pentru acestia. Pe-atunci sustineau un show in Suburbia din Bucuresti si tin minte ca mi s-a parut ca formeaza o trupa interesanta, cu potential. Nu pot sa zic ca am fost prea impresionata de ceea ce s-a intamplat la Rockstadt Extreme Fest, insa mi-am putut da seama ca trupa s-a maturizat si are compozitii mult mai inchegate.

Textures – Unul dintre cele mai bune show-uri de la acest festival. Mereu am fost curioasa sa vad cum suna trupa cu noul vocal. Mamaaaa! Extraordinar! Prea putine trupe de gen reusesc sa imbine atat de inspirat melodicul si brutalul. E o adevarata desfasurare de forte in plan muzical si multa pasiune din partea olandezilor.

Septic Flesh – Una dintre trupele care m-a motivat sa vin la acest festival. Nu de putine ori am urmarit pe Youtube show-uri live cu cei patru greci. Am fost impresionata! Sa particip la un show live cu ei a fost si mai fascinant. Au spectaculozitate a lor si o grandoare aparte. Concertul lor pare rupt dintr-o tragedie a lui Sofocle ridicata la un nivel foarte brutal.

Primordial – Irlandezii formeaza una dintre trupele iconice de pagan/black si e lucru stiut ca au fost un punct de inspiratie solid pentru multe formatii care sunt acum in plina ascensiune. Chiar daca nu ascult acest gen de muzica, nu am putut sa nu remarc intensitatea showului si prestanta vocalului Alan Averill Nemtheanga.

MADALINA

Comentarii - “Cronica de concert: Rockstadt Extreme Fest, Rasnov, 29-31 august 2013

  1. Festivalul a inceput de joi… Prima zi s-a terminat cu Negative Core si a fost dedicata trupelor romanesti.

    Thumb up 0 Thumb down 0

    • Daca nu citeai printre randuri, ai fi vazut propozitia in care precizam ca in ziua 0 nu am putut ajunge la fest, de aici si lipsa detaliilor despre prestatia trupelor!;)

      Thumb up 4 Thumb down 0

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*
*