Cronica de concert: Porn, Coma, The Boy Who Cried Wolf, Space Needle – Bucuresti, 30 nov 2013, club Control

Incep cu bila neagra direct, nu neaparat pentru organizare ci pentru public. S-a obisnuit sa se vina cu 30 sau 60 de minute dupa ora stabilita a inceperii concertului si asta e trist… daca tot platesti intrarea, poate ar fi frumos sa vezi si toate trupele de pe afis. Oricum, publicul a fost foarte divers, o imagine pe care nu am mai vazut-o de mult timp.

Space Needle a fost cu mult peste asteptarile mele si am numai cuvinte de lauda. Purje ne-a incantat cu un playlist acustic de genul one-man-band pe un stil, nu tocmai auzit prin Romania, mai precis grunge. Cu o atitudine foarte rock’n roll, Purje a reusit sa starneasca multe aplauze, chiar daca in sala nu erau mai mult de 25 de oameni. Un proiect marfa care pe mine m-a castigat la prima auditie live… ah, a contat si faptul ca a facut un cover, Alice in Chains – Rooster… foarte reusit!

La The Boy Who Cried Wolf numarul oamenilor a crescut. La capitolul  prestatie trupa a avut nenumarate atuuri in „agenda” mea: ca intotdeauna, baietii au destins atmosfera cu atitudinea lor energica si piesele agitate. Singurul lucru de care vreau sa ma plang e ca au piese prea scurte. Da, first world problems! O trupa de mega-oameni care imi place mega-mult. Promit ca pe viitor sa ii vad mai des si poate o sa fac si eu un pic de agitatie prin public!

Dupa ce s-a facut switch-ul instrumentelor a fost randul trupei Porn. Nu sunt la curent cu stilul lor muzical si ma bucur ca a fost prima trupa de genul asta pe care am vazut-o live. Totusi am fost destul de bipolar si mi-a luat ceva timp pana m-am decis daca sunt pro sau contra. Bass-ul a fost piesa de rezistenta, aparent. Volumul a fost exagerat, atat de exagerat incat vibrau hainele pe mine. Tobarul are o bila alba din partea mea, foarte agitat si nervos, iar cu atitudinea asta a nenorocit tobele pe tot parcursul playlist-ului. In rest, un sound greu, incarcat de efectele chitaristului, pe alocuri rapid si primitiv. O experienta foarte interesanta si o trupa foarte dubioasa.Din pacate, Coma a inceput destul de tarziu, dar judecand dupa numarul mare al oamenilor aflati in sala nu putea sa insemne decat un lucru bun. Dupa asteptarea cauzata de o problema tehnica, trupa Coma ne-a adus aminte de ce are atatia fani. Din spusele lor, au 13 ani de de activitate si se vede. Fuziunea dintre membrii e evidenta si au demonstrat-o prin cateva cover-uri ascunse intre piese. Au dat-o pe sentiment, au dat-o pe agitatie, au dat-o pe amuzament, ce sa mai… o trupa marfa si energica, just how I like my bands. Au tras draperiile cu cateva piese mai vechi si au lasat toti oamenii cu zambetul pe buze, ce ai vrea mai mult?

Desi stilurile muzicale au fost foarte diferite, a fost un show super reusit, cu ups and downs, dar atitudinea a ramas pozitiva pana la capat. A fost o seara minunata!

KINNU

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*
*