Cronica de concert Brutal Night in Fire Club

Miercuri seara a avut loc in Bucuresti un eveniment brutal si la propriu si la figurat. Multi dintre cei care au luat parte la show-ul facut de Proof, Deathdrive, The Boy Who Cried Wolf si Violesson si-au adus aminte de noptile de glorie petrecute prin diferitele beciuri care apartineau odata domnitorilor „Cetatii lui Bucur”, fiind unele dintre putinele locuri unde se puteau organiza concerte de metal si nu numai undeva la inceputul aniilor 2000.

Unul dintre aceste locuri este si Fire Club, un loc unde multi ne-am dat pentru prima data cu capul de un zid, unde ne-am imbatat, unde am agatat, aruncat de pe scena si multe alte peripetii.

In primul rand, cu toate ca profilul clubului s-a schimbat de ceva vreme atunci cand vine vorba de concerte sunetul este zid, fara probleme tehnice si se pliaza pe stilul fiecarei trupe, acest lucru se datoreaza si lui Albert (Niste Baieti), asa a fost si seara de miercuri.

Creieri facuti zob de la prima trupa

Publicul nu foarte numeros, dar destul de nervos s-a asigurat ca trupele vor avea parte de o prestatie la fel de spumoasa asa cum fac si ei. Prima trupa a serii, bucurestenii de la Violesson au sunat demential, avand in vedere ca s-au format de numai cateva luni si asta a  fost al doilea concert. Un hardcore thrash cinstit, puternic care iti darama creierii de la primele piese.

Mi-a placut in special ca baietii piesele acorda o mare importanta bassului. Un alt aspect pe care l-am remarcat a fost ca instrumentistii se misca foarte mult pe scena, iar vocalul trece foarte usor de la scream la growl. Mai mult, are si plamani sa faca asta dintr-o suflare. In schimb, am observat un oarece aer de Napalm Death si Benediction.

Si au inceput lupii sa urle

Panica mare in sala! Pe scena s-a urcat lupul cel batran, Mihai (Breathelast) alaturi de Bogdan, Serban si  Alex, cu totii membrii fratiei „The Boy Who Cried Wolf”. Agitatie si in randul celor din fata – cu totii se intrebau pe cine va lovi Mihai cu microfonul, insa in timpul concertului a preferat sa isi traga lui cateva si urle din toti rarunchii „We need fucking John McClane”.

Asa cum am spus mereu, The Boy Who Cried Wolf fac o muzica lejera pentru scandal. Cu greute te poti abtine sa nu sari in toate partile sa nu te arunci de pe scena atunci cand vezi ca solistul se afla in transa si este in stare sa isi idea sufletul pe scena, asa se intampla si la baietii astia care s-au rezumat sa compuna piese scurte si la obiect dar incarcate de emotie. Au sunat zid, iar Serban (White Walls) este un magician al bass-ului.

Nici publicul nu a stat cu mainile in san si a inceput sa se agite, fiecare in legea lui. Revenind la partea muzicala, la un concert TBWCW primesti mai mult decat o lectie de hardcoreala bine executata. Piesele lor au balans, pasaje in care atmosfera se calmeaza iar Bogdan (Chester) baga un harsh vocals de se ridica pielea pe tine.

Moartea poarta tricou cu Deathdrive

Lupii au urlat pana cand au adus moartea pe scena, moment in care publicul a venit mai in fata rasfirandu-se repede cand s-a dat drumul la dansul macabru pornit pe metalul marca DeathDrive. Baietii astia au experienta si nu se joaca cand vine vorba de un concert.

Pot sa jur ca in momentul in care oamenii astia vor urca pe o scena mare la vreun festival si vor avea un sunet foarte bun, vor suna mai bine decat multe trupe care ne calca granitele, dar nici nu cred ca au nevoie. Nu de alta, dar in Fire Club, la sunetul pe care l-au avut a fost indeajuns sa demonstreze ca si la noi se poate sa faci concerte de calitate, chiar si intr-o seara de miercuri.

Deathdrive a prezentat publicului piese de pe ultimul album, dar si ceva material nou, care live mi se pare ca suna mult mai bine decat in variante de studio, mult mai multa forta transmisa, vocea mai taioasa si toba este dementiala.

Personal, am ramas putin uimit de forta si energia vocalului care la un moment dat s-a urcat pe marginea de la bar dupa ce fusese purtat de public prin aer.  Tot miercuri, DeathDrive a facut si o mica gluma, adaptand pe riff-uri deathcore „Gangnam Style”.

Cand aveti ocazia mergeti la concertele lor si tineti-va bine pentru urmatorul album.

Hardcore semnat de Proof

Am ajuns si la Proof, ultima trupa a serii, storsi de energie si cu pofta de a consuma si ultima picatura ramasa. Trebuie sa mentionez ca baietii au acum un alt vocal Elvis (Wilder) si care, din cate am vazut, simte si transmite energia hardcore marca Proof. Din pacate nu am reusit sa raman pana  la finalul concertului si nu pot spune mai multe. Ma revansez cu prima ocazie.

 

 Beliar

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*
*