Conica de concert: Lansare videoclip Coma, Club Colectiv, 14 februarie 2014

Primul album pe care l-am avut de la Coma e „Somn”, material scos in 2001. Ma uit la el de fiecare data cand vreau sa ascult ceva din colectia mea discografica si cum cele mai multe pe care le-am avut au fost casete, raman cu buza umflata. Am ajuns sa ma simt neputiincioasa in fata unei casete audio…calitatea este scazuta (de cand am cumparat „Somn” au trecut doisprezece ani), iar aparatura deteriorata. Trupa insa, a ramas la fel: vocea pe care o recunosti, versurile cu puncte de suspensie, turntable-ul, show-ul si nu in ultimul rand, clipuri alegorice care contin mai mereu, un pic de rosu.

Clubul Colectiv este deschis recent, activeaza din 2013, organizeaza concerte frecvent si localul arata british cu tenta de nou. Nu-i asa spatios, insa are ceva care tine oamenii antrenati, poate pentru ca seamana cu o parte dintr-o hala uriasa si primitoare.

Au cantat: SHESDEAD, The Boy Who Cried Wolf si Coma, care a venit cu un nou clip.

Am ratat prima trupa, asa ca o sa ma abtin sa spun ceva pentru ca nu ar fi corect. I-am vazut  in schimb pe cei de la The Boy Who Cried Wolf (un mix de membri Breathlast, White Walls, Backstage Hero/Perfect Zero For Infinity, CHESTER). Wolf pack-ul nu suna rau, live-ul nu lasa de dorit, dinamica lui Mihai de pe scena te tine ancorat in muzica, iar vocea lui Bogdan de la chitara este ca o gura de aer proaspata. Nu sunt fan al acestei trupe, portiuni din instrumentalul lor mi se par prea haotice pentru gustul meu, insa mi-a facut placere sa ii vad live si in fata unui public entuziast.

In pauza dintre trupe, Hefe a apasat butoanele si ne-a antrenat un pic. In setlist-ul lui s-a gasit si Judgment Night – Biohazard&Onyx, una dintre preferatele mele de pe soundtrack-ul original cu acelasi nume (de ascultat pentru doritorii de cocktail-uri de genuri).

Noul videoclip Coma, cu care a si inceput concertul, reprezinta un colaj de chipuri, o individualitate comuna evidentiata prin diversitate si alegorie. Este obscur, are o tenta a clipurilor MTV din anii ’90. Desfasurandu-se, imi puteam imagina cum Beavis si Butthead comentau la unele faze: „funny furry blue cap on dude’s head” sau „almost naked chick. red strips ‘round her tits and ass„. Privitorii au primit bine noul material si restul a curs de la sine. S-au cantat si piese mai vechi, s-a cantat si piesa Chip, cea cu videoclipul, unde s-a derulat pe fundal un alt colaj de figuri umane, doar ca de data asta nu mai erau pe fast-forward. Un alt atu al trupei, care tine inca de la primul album, este recunostinta marturisita, probabil chestia fundamentala a relatiei lor muzicale interioare, cat si exterioare. Dupa treisprezece ani, Coma inca reuseste sa aiba un public fidel si un performance in care dau tot ce au. In ciuda letargiei pe care uneori o simti pe muzica lor, oamenii care vin la concerte sunt extovertiti si fii sigur ca in primele randuri, daca nu iti place slamdancing, nu ai ce cauta!

REDHED 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*
*