Cronica de concert: Luna Amara – Oradea, 28 aprilie 2012, Moszkva Cafe

Dupa supliciile la care a fost supus in ultima perioada clubul Moszkva, chiar ma intrebam cum mai poate suna un concert in aceasta perioada de „cenzura a decibelilor” pe care clubul are voie sa ii emita. Surprinzator, dar foarte bine! Ma bucur mult ca Moszkva a reinviat pentru ca este unul dintre putinele locuri din Oradea unde au loc evenimente chiar misto.

Nu am mai vazut un concert Luna Amara de foaaaaaarte multa vreme. Cred ca era prin 2009 la Stufstock. Am zis astfel ca nu pot lipsi de la show-ul acesta, mai ales ca cel mai nou album al lor, „Pietre in alb” este unul de colectie.

Seara a fost deschisa de trupa oradeana N.O.R. – nu am auzit de ei pana ieri, i-am incadrat undeva in zona alternative metalului…Chiar daca formatia are un fond promitator, emotiile se pare ca au fost mai puternice si au influentat intr-o maniera nu tocmai buna ceea ce s-a intamplat pe scena. Spun asta pentru ca piesele pe care baietii le-au cantat nu sunt rele deloc, au un catch aparte, insa in repetate randuri am simtit cum vocalul era efectiv „depasit de situatie”. E normal ca pe scena sa apara si astfel de momente nu tocmai placute, insa eu ca spectator nu trebuie sa le simt…si din pacate au ajuns si la mine. In rest numai de bine, daca cei de la N. O.R. si-ar imbunatati starea de spirit si ar fi mai siguri pe ei le-as prevedea un viitor chiar luminos.

LUNA AMARA, headlinerii serii…mereu am avut o slabiciune fata de aceasta trupa, poate fiindca e una dintre putinele formatii romanesti cu care am crescut. In adolescenta aveam un obicei…imi placea sa merg sa citesc pe un camp de la marginea Focsaniului. Tin minte ca de acasa pana la campul respectiv aveam de mers aproximativ o ora si jumatate…ajungeam pe camp, ma asezam pe spate, imi bagam castile in urechi si incepeam sa citesc. Aveam la vremea aceea in player un album Luna Amara(„Asfalt”) si unul Static X(„Machine”) – le ascultam pe repeat on and on si ma simteam cea mai libera persoana din lume. E o amintire banala, care mie insa imi aduce aminte de o perioada tare faina.

Revenind, trupa asta nu m-a dezamagit niciodata, a crescut si a evoluat tare frumos de la un an la altul, lucru destul de greu intalnit la multe formatii. Totul a culminat cu albumul lansat in toamna lui 2011, „Pietre in alb”, despre care pot spune ca e dovada apogeului de cariera si a maturitatii artistice a celor de la Luna Amara. E un album complet care iti da stari diferite de la o piesa la alta, te aduce de la agonie la extaz in doar cateva secunde, iar ăsta nu-i lucru uşor…

Cat despre ce s-a intamplat aseara in Moszkva…a fost emotie, a fost o tona de energie pozitiva transmisa de pe scena si o interpretare exceptionala. De departe, a fost unul dintre putinele concerte care a „lovit” exact acolo unde trebuie si care lasă o mică urmă. A fost un melanj inspirat de piese noi şi vechi – de cele mai multe ori aştept cu nerăbdare „hiturile” unei trupe, de data aceasta tot ceea ce s-a cantat a fost pentru mine un mare „wow!” – totul a avut in comun o investitie incredibilă de energie si emotie. Ce mai?! Ce-i al lor e pus deoparte si nu degeaba, Luna Amara s-a infiltrat incet dar sigur in constiinta tuturor ascultatorilor de metale din Romania. Sa povestesc mai detaliat ce s-a intamplat ar fi de prisos, nu as putea decat sa enumar niste titluri ale pieselor care au fost interpretate – e greu sa descrii o stare de spirit si atata arta inghesuita intr-un show. Pentru mine punctul culminant al concertului a fost chiar „Pietre in alb”, piesa care mie imi da un feeling foarte fain si o emotie deosebita. „Folclor” a fost ultima piesa din setlist, care desi are ceva vechime, nu si-a pierdut vreun moment actualitatea.

De ce imi place Luna Amara?! Pentru ca…esti sange si lut viata ta-i una…

MADALINA

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*
*