KORN – The Path Of Totallity

Tin sa mentionez inca de la inceput ca randurile de mai jos nu concretizeaza o recenzie in adevaratul sens al cuvantului, ci o simpla “ofuscare” personala, o forma de a-mi exprima public frustrarea actuala legata de KORN. Inainte, pe cand aveam vreo 15 ani discutiile intre mine si metalistii trv cvlt ai urbei mele natale sunau cam asa(voi da un nume fictiv):

Metalistul Felix: “Ba, tu ce asculti? Ce-i cu tricoul ala pe tine?

Eu:”Ascult KORN… care-i problema?”

Metalistul Felix (razand sarcastic si ragaind discret a bere): “Ba zbori de-aici cu rahatii astia… asta-i trupa de poponari… daca erai baiat iti luai smardeala maxima de la mine… sa mor de nu’

Eu: “Bai mie-mi plac si o sa-mi placa forever…problema e ca tu esti un frustrat inchis la minte care nu face altceva decat sa stea pe marginea drumului imbracat in vesnicul hanorac din talcioc cu CRADLE OF FILTH. Mult success iti doresc si cand o sa ajung acasa, stai linistit nu o sa ma bucur ca-s fata si ca am scapat de smardoiul Felix, o sa ascult “rahatii astia” in continuare pentru ca astia au rupt normele… boule!”, am spus ultimul cuvant si am luat-o la fuga cu intreg universul personal zdrobit de faptul ca lumea nu intelege ceea ce eu valorificam drept greucenie maxima.

Sa trecem peste aceast exemplu jenant si patetic  – acum pe bune, pentru mine KORN au insemnat in perioada aceea foarte mult– era o muzica ciudata si extrem de faina, era altceva, era o chestie care degaja greutate si furie intr-un mod foarte fain. Actualmente, am ajuns la concluzia ca, de fapt KORN de care m-am indragostit inseamna primele patru albume-de-aici incolo treaba s-a cam dezumflat, asa ca un balon care are o intepatura mica si fasaie – si incet, dar sigur stii ca balonul ala se va dezumfla. Si iata ca am ajuns la noul “The Path Of Totallity” – nu vreau sa fiu catalogata gresit, sunt open minded in orice e nou si orice e experiment in materie de muzica si da, imi place dubstepul/dnb-ul/electro-ul. Nu faptul ca au luat-o pe calea experimentului ma dezamageste (ba chiar ii apreciez ca i-a durut undeva de controversele ce vor aparea ulterior), ci mai degraba faptul ca nu le-a iesit ok… dar deloc- e un dub/electro urat si plicticos…prefer sa ascult NOISIA fara vocea lui Jon Davis. Vocea lui e “Blind”, e “Daddy”, e orice altceva numai nu asta – si nu-mi pasa ca voi fi judecata si injurata pentru ce am zis. Uite! MORBID ANGEL-silor le-a iesit super ok “experimentul”, trecand peste tot circul creat after… le-a iesit chiar foarte bine. “The Path Of Totallity” insa, nu e nici cal, nici magar… e o struto-camila care ma intristeaza pentru ca nu as asculta piesele nici la un party dnb/dub, nici acasa intr-un mare dor de KORN. Cu ceva timp in urma Jon colabora cu INFECTED MUSHROOM pe piesa  Smashing the Opponent-la fel, o chestie ce o ia pe taramuri total rupte de nu-metal, dar care mie mi-a placut enorm – deci nu am de ce sa fiu judecata drept persoana cu prejudecati.

Apreciez insa ca in cei saisprezece ani, cei de la KORN au reusit sa-si mentina atitudinea “miserupista” indiferent de suisurile si coborasurile prin care au trecut. S-a creat un trademark KORN care va persista mereu, indiferent de ceea ce o sa se intample, asta pentru ca au facut istorie la momentul respectiv pe felia lor. Sunt de asemenea, foarte curioasa de cum ar suna un show live de promovare al noului material – oare cum suna acest “future metal”(cum l-a denumit Jon) intr-o prestatie scenica. Poate mi-ar schimba parerea la 180 de grade…nu stiu. Oricum, recomand albumul, pentru vitalitatea pe care o are si pentru ca e o experienta noua atunci cand vine vorba de KORN. Voi da un 5 pentru dragostea ce le-am purtat-o si pe care inca le-o port…

Tracklist:

01. Chaos Lives In Everything
02. Kill Mercy Within
03. My Wall
04. Narcisstic Cannibal
05. Illuminati
06. Burn The Obedient
07. Sanctuary
08. Let’s Go
09. Get Up!
10. Way Too Far
11. Bleeding Out

Membri:

Jonathan Davis (voce)
James „Munky” Shaffer (chitara)
Reginald „Fieldy” Arvizu (bass)
Ray Luzier (tobe)

Gen: nu-metal

Data lansarii: 6 decembrie 2011

Casa de discuri: Roadrunner Records

NOTA: 5/10

MADALINA

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*
*