Cronica de album: HELLYEAH – Band of Brothers

Cand am auzit ca trupa texana a scos un nou album nu am putut zice decat…Hellyeah! Ca mare fan groove si southern metal abia asteptam un nou album cu care sa-mi astup urechile pentru o lunga perioada…si a venit. Sunt fan al baietilor inca de la primul material,cand au avut un succes rasunator si au intrat pe harta marilor festivaluri si turnee alaturi de nume ca FIVE FINGER DEATH PUNCH, KORN, EVANESCENCE, STONE SOUR sau DISTURBED. Pentru cine nu stie, HELLYEAH e un supergrup format in 2006 din Chad Gray (MUDVAYNE), Tom Maxwell (KNIVES OUT, NOTHINGFACE), Greg Tribbett (MUDVAYNE), Bob Zilla (DAMAGEPLAN) si legendarul Vinnie Paul (PANTERA, DAMAGEPLAN, GASOLINE).
„Band Of Brothers” e al treilea album al trupei si a fost inregistrat alaturi de producatorul Jeremy Parker (care a mai lucrat cu GODSMACK sau EVANESCENCE) in studioul din casa lui Vinnie Paul in Dallas,Texas.
Inainte sa il ascult nu m-am putut abtine sa nu citesc un pic ce spun fanii trupei despre el pe diferite siteuri sau forumuri si nu mare mi-a fost mirarea cand am vazut comentarii ca… e perfect pentru motivarea echipelor sportive, pentru condus sau party-urile nebune din sudul Americii. Cert e ca “Band Of Brothers” are cate un pic din toate, nu e nimic complicat sau foarte tehnic, un album catchy si foarte direct, fara piese de umplutura, care te ridica de pe scaun din prima secunda. Cu teme de la fratie si razboi pana la sex si bautura. Se aude clar influenta in sound a fiecarei trupe prin care membrii au trecut, vocea inconfundabila a lui Chad sau tobele lui Vinnie. Inca la prima piesa de pe album War In Me („Life’s to short to be sober,drunk with power!”), duce cu gandul direct la MUDVAYNE, Drink Drank Drunk, piesa a carei tema se subintelege motivantul single promovat printr-un videcoclip, care da si numele albumului ( „I’ve got your back and you’ve got mine,as long as we stand together,everything’s gonna be alright” sau „just a band of brothers raising hell,like a murder of crows”), furioasa Call It Like I See It sau WM Free, dar si balada Between You And Nowhere unde Chad Gray arata ca poate compune si alt fel de versuri („Ain’t what it used to be,no I’ve grown cold,like watching the sun go to bed at the end of a lonely road”). E interesant sa vezi un baiat rau din Illinois cum incearca sa adopte un stil mai sudist, iar pentru mine e cel mai bun material al lor si unul din preferatele mele pe anul asta.
Ce m-a impresionat inca din primul minut a fost productia acestui album, Jeremy Parker a facut o treaba extrem de buna, instrumentele avand un sound curat si aerisit, dar greu in acelasi timp, iar tobele le poti simti pana in plamani…Pana la urma e vorba de Vinnie Paul, nici nu se poate altfel.
E un album de 45 de minute, dar care mai mult ca sigur nu va plictisi pe nimeni, mai ales daca esti fan al celorlalte trupe in care baietii au cantat sau inca mai activeaza.

Tracklist:
01. War In Me
02. Band Of Brothers
03. Rage/Burn
04. Drink Drank Drunk
05. Bigger God
06. Between You And Nowhere
07. Call It Like I See It
08. Why Does It Always
09. WM Free
10. Dig Myself A Hole
11. What It Takes To Be Me

Membri:
Chad Gray – voce
Greg Tribbett – chitara
Tom Maxwell – chitara
Bob Zilla – bass
Vinnie Paul – tobe

Gen: groove metal, southern metal
Casa de discuri: Eleven Seven Music
Data lansarii: 17.07.2012

Nota: 9/10

Jaz. D

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*
*