Scena underground romaneasca… sleeping with the enemy

In ultimul timp am avut tot mai multe discutii cu anumiti oameni despre muzica din Romania… cum merg treburile la noi in general. Facand parte si eu din scena asta de cativa ani incoace… am experimentat si invatat mai multe despre cum merge toata treaba… asa ca m-am gandit sa scriu un articol in care sa povestesc celor care care m-au mai intrebat, care vor sa se apuce acum de cantat sau au in plan pe viitor, despre ce inseamna scena din Romania pe scurt asa si cum e ea. Unele  chestii ii pot deranja pe unii, dar stiu si ei ca asta e adevarul, cu sau fara perdea despre anumite lucruri. Tin sa precizez ca e doar parere personala plus cateva experiente personale… si daca am omis anumite subiecte, cum de altfel sunt sigur ca am facut,va rog sa completati la sectiunea de comentarii.
Scena underground din Romania a devenit ca o lupta cu morile de vant. Traim cele mai grele momente ale muzicii de pana acum. Vanzarile nu exista iar publicul la concerte… e asa cum stim cu totii.Probabil va zice vreunu,nu ai muncit sau investit destul. haha. Oricat de mult as mai face-o, rezultatul il stiu deja. Traim unde traim, nu se va schimba niciodata situatia. Chestia cu facutul muzicii din pasiune e ca o gluma, cel putin daca vrei sa o faci serios, inca din prima secunda cand iti faci o trupa intervin banii. E normal, totul tine de bani in orice domeniu. Incepi sa canti din pasiune pentru ca asta ai visat de mic… dar in scurt timp fara sa realizezi pasiunea asta devine o afacere. O pasiune extrem de costisitoare. Nu ai cum sa ai o formatie daca nu investesti la inceput sume uriase de bani (scule, sala de repetitii etc.), mai ales daca vrei sa suni cat de cat ok si sa nu fii o trupa locala de duzina pe care nu o ia nimeni in serios. Toti incepem foarte increzatori si optimisti, dar incet ajungem sa vedem cu adevarat cat de mizerabila e toata “afacerea” asta si parca zambetul ala cam incepe sa dispara cu timpul. Tot ce tine de underground in Romania e mort… pana la urma ii zice underground… indiferent ca e metal, hardcore, punk, grunge, hiphop sau ce mai vrei tu. Industrie nu a existat si nici nu va exista vreodata. E doar o mana de oameni care incearca sa faca niste chestii. Vrei sa canti la anumite festivaluri, evenimente sau in deschiderea anumitor trupe mari din afara… de multe ori asta tine de relatiile si cunostintele pe care le ai, sau in situatiile mai urate…de cati bani dai. Ca peste tot de altfel. O parte destul de mare din promoterii si patronii de club din tara isi bat joc pe fata de toate trupele. Fiecare incepe cu clasicul…”ah da, sunati marfa de tot, clar facem un concert aici”… apoi cand vine vorba de negocieri… isi arata adevarata fata. Au o nesimtire de neimaginat cand incerci sa negociezi pentru o anumita suma ok pentru ambele parti iar ei te iau in ras cu niste sume si conditii ridicole… avand in vedere ca in ziua aia trupele aduc oameni in club care fac consumatie mult mai mare decat in restul saptamanii, patronul iesind intotdeauna pe plus, iar pe lista ta de protocol apar… 2 beri de persoana. De promovat concertul nici nu mai zic, unii uita pana si sa puna un amarat de afis pe usa clubului ala… care numai a club de concerte nu arata oricum. Cred ca visul oricarui patron de club/promoter e sa vii pe banii tai din capatul celalalt al tarii, sa nu ceri nici o suma, sa nu ai conditii, sa canti in clubul lor ca sa faca bani din consumatie si sa pleci acasa imediat dupa, tot pe banii tai. Cum sunt si pozele alea care umbla pe net, i-as chema pe fiecare de la sute de km cu zambetul pe fata si laudele de rigoare sa faca ceva pentru mine, pe gratis. Sigur ca intai trebuie sa ajungi in stadiul in care iti poti permite sa impui anumite conditii, sa iti faci cat de cat un nume si o baza de oameni la concerte, in nici un caz nu poti face gura mare la 3 luni dupa ce ti-ai facut tu trupa si sa ai impresia ca esti buricul pamantului.

In curand vor scuipa oamenii in fata daca trupele nu iau atitudine si nu le varsa berea aia in cap, doar asa sa vada “how does it feel to be you”. Oare oamenii aia si nu doar ei, realizeaza cate milioane pe luna e chiria spatiului in care trupa aia repeta? Cati bani se investesc in sculele pe care se canta? Cat de scump e si un simplu cablu sau ca instrumentistii trebuie sa isi schimbe corzile chiar la fiecare concert uneori? Nimic din ce cumperi nu e facut sa reziste o viata, tre sa mai schimbi o fata de toba, se mai sparge un cinel, se arde o lampa etc, toate costa si deloc putin. Un set de cinele de exemplu costa de pe la 2000 si ceva de lei in sus, iar cinelele se sparg la ceva timp dupa ce ai batut mult in ele. Esti chitarist si ti-ai luat chitara… dar iti trebuie si cabinet si un head… pai pe ce canti… iar asta in nici un caz nu e tot ce are un chitarist, doar minimum necesar… si mai vrei si sa suni cum trebuie… nu sa tii in mana o Hora. Pune la pret acolo de la 1000 de euro in sus fiecare din astea de mai sus. Tine minte din nou ca la fiecare din astea mai trebuie schimbat cate ceva din cand in cand, plus ca toate sculele trebuie tinute in case-uri pentru a se pastra cum trebuie si a le putea manevra in siguranta, deci alte cheltuieli. Oare realizeaza cat costa chiria unei dube cu care te deplasezi dintr-un oras in altul si cat costa motorina? Oare realizeaza ca acei oameni trebuie sa si manance totusi de cateva ori in ziua aia? Sau ca dorm de multe ori 5-6 sau mai multe persoane intr-un pat sau pe jos acasa la nu stiu ce cunostinta din orasul respectiv pentru ca nu au primit cazare? Dupa cum merg lucrurile se pare ca nu. Probabil cea mai buna solutie ar fi ca nici o trupa sa nu mai presteze nici un concert nicaieri in tara asta pentru o lunga perioada, in semn de protest fata de toata mizeria. Mai bine se dau concerte in salile de repetitii pentru aia cativa oameni si se pune pret la intrare, mi se pare solutia cea mai buna. Poate daca ajungem din nou ca acum 12-13 ani fara concerte se vor trezi si fanii si promoterii si toti care mai sunt. Chiar cred ca e nevoie de asa ceva.

Acum… visul tau e sa fii mereu pe drumuri? Sa fii mereu plecat in turneu? Ti se pare ca e viata perfecta asa cum ai vazut-o tu in dvd-ul ala Metallica? Crezi ca totul e ca la trupele uriase pe care le iubesti si te plimbi cu nightliner-ul in care te joci pe xbox toata ziua? Crezi ca esti pregatit pentru ce inseamna asta cu adevarat de fapt? Atunci pregateste-te sa te plictisesti si sa amortesti alaturi de alti cativa oameni ingramadit intr-un van timp de multe ore in fiecare zi, cu mici pauze pe la cate o benzinarie, sa urci/cobori scari in cluburi cu zeci de kile de case-uri pline de scule in brate cand ajungi si pleci din clubul respectiv (nu cred ca exista muzician in lume caruia sa ii placa caratul de scule oricum)… in momentele cand te simti cel mai obosit dupa show si tot ce vrei e sa bei linistit ceva. Sa asezi sculele in duba sau pe scena, sa innebunesti facand nu stiu cate ore de soundcheck ca in beciul x nu exista sunetist si nimic nu suna cum ar trebui (pfai ce urat e si soundcheckul) sau e vreun sunetist batran hipiot care habar nu are ce face acolo si te baga in toti dracii. Sa dormi maxim 2-3 ore pe noapte la fel de ingramadit si transpirat pe unde apuci fara sa poti face macar un dus dupa concert in unele locuri sau chiar in masina in vreo parcare, sa mananci pe fuga sau in masina mancare oribila si scarboasa de pe la fast fooduri pana te ia greata… ca nu mereu iti permiti sau ai timp sa opresti la un restaurant si sa iei o masa decenta. Sa intri in datorii ca in orasul x nu au venit destui oameni cat sa iti acoperi minimum de cheltuieli si simti ca ai facut sute de km degeaba… in cazul in care canti pe banii de bilete  si nu ai negociat pentru o suma fixa. Noroc ca te mai scoti din banii din vanzarea de merchandise, daca il ai. Bani investiti in tricouri care te pot salva in situatiile critice din turnee. Normal ca de multe ori banii aia investiti sunt tot din buzunarul propriu, ca uneori apar alte cheltuieli care te impiedica sa rulezi banii aia in merch si sa eviti sa mai scoti din buzunar. Sa iti fie prea cald sau prea frig in masina ba ca nu merge aerul conditionat ba ca nu merge caldura, sa te sufoci pe scena de caldura si fum ca nu exista nici macar o mica aerisire, sa iei chitari in cap pe scena sau in alte parti mereu ca scenele patriei sunt atat de mici incat tre sa va ingramaditi ca sardinele acolo, sa nu iti iasa mirosul de fum din hainele pe care le-ai distrus nici dupa 2 spalari, sa fii irascibil, obosit si fara vlaga mai devreme decat te-ai fi asteptat. As fi ipocrit totusi sa nu recunosc ca au fost si sunt cazuri cand am primit/primim orice dorim in materie de mancare/bautura sau in care stam in hoteluri de 4 stele, fiecare cu camera sa in conditii de vis. Dar nu te astepta sa primesti asta prea  des… sunt cazuri mai rare si ca sa ai parte de tratamentul asta din cand in cand… e totusi vorba intai de ani de zile de munca inumana uneori… si tot nu esti acolo unde ti-ai dori sau ar trebui totusi sa fii. Ca sa continui… mai ai de-a face cu cate o patrula de politie care traieste cu impresia ca toti rockerii au droguri la ei sau in duba aia se cara arme,organe  sau ce le mai da lor prin cap si mai esti supus la cate o perchezitie, tot felul de betivi enervanti si transpirati de care nu stii cum sa mai scapi, diferite personaje sau minoritati care au chef de scandal si smardoiala in fata clubului sau cate o pustoaica fara respect de sine care dupa show nu stie cum sa te mai atraga spre baie sa faca si ea ceva pana nu o suna ma-sa disperata (pentru prietenele geloase, stati linistite, multi din iubitii vostri sunt cuminti de fapt oricum ar parea, nu aveti pt ce sa ii luati la intrebari 🙂 )… si preferata mea… sa te imbolnavesti in turneu! Iar aici colegii mei de trupa arata cu degetul spre mine… sa faci o gripa de aia care te trage spre pat sau o infectie in gat (care s-a intamplat sa imi apara chiar de mai multe ori!) care nu te lasa sa respiri cum trebuie, nu poti trage aproape deloc aer in piept, nu te lasa nici sa stai intins in pat ca nu primesti aer, somnul devine o batalie cu tine insati, devii si mai irascibil, la un moment dat dupa multe ore de chin reusesti sa adormi doar cu ajutorul calmantelor, ajungi sa te comporti ca un astmatic, nici o pastila din tratament nu isi face efectul si nu esti sigur daca mai poti tine urmatoarele concerte. Ajungi in urmatorul oras cu ochii cat cepele, mahmur de noaptea trecuta si parca abia iti mai simti corpul… bagi totusi vreo 2 red-bull sa pocneasca un pic inima in tine ca sa “iti revii”, poate un pic de alcool sa iti intri in “mood-ul” care trebuie, apoi desigur la culcare cateva calmante sau antidepresive ca cine stie ce mai ai tu in cap si ai impresia ca te vor ajuta… combinatia perfecta, ca sa te intrebi a 2 zi de ce esti atat de turmentat, te dor toate si parca nu iti mai aduci aminte cum ai ajuns acolo. Gatul iti e atat de afectat incat ragusesti complet pana aproape nu mai poti vorbi si nu mai suni deloc in concert asa cum ar trebui dar te fortezi in continuare sa dai tot ce a mai ramas din tine ca sa iti duci la bun sfarsit treaba pe care ai inceput-o, hranit cel mai mult de energia transmisa de public, de adrenalina care te cuprinde si te face ca macar in alea 40 de minute sa nu mai simti parca asa tare toate chestiile alea naspa. Un alt lucru… poate cel mai important… e sa pleci cu oamenii potriviti la drum. Gandeste-te ca timp de o saptamana sau mai multe iti petreci fiecare secunda cu oamenii din trupa aia, nu ai parte deloc de intimitate iar tot ce ai imparti cu ei. Trebuie sa invatati sa va acceptati unul pe celalalt cu bune si cu rele, fiecare om are tabieturile si felul lui de a fi, asa ca invata sa fii tolerant. Daca membrii trupelor nu sunt prieteni in primul rand… atunci se va ajunge la situatii mai putin placute. Asa ca ai grija pe cine iei sau cu cine iti faci trupa.

Daca iti faci sperante ca prin investitie,munca grea si sudoare “you’re gonna make it” la modul serios cu muzica underground in Romania, ori esti nebun ori ai 15 ani. Nu ai cum nici daca e tactu mason sau senator si dupa 1 an te baga la Rock Am Ring daca a decartat cat si unde trebuie… ca a doua zi esti uitat oricum… doar nah… esti est-european si canti o muzica pentru o categorie de public restransa. Daca nu esti mainstream nu iti face sperante prea mari. Si sa nu imi vina careva cu exemple gen… uite noi dupa atata munca am reusit,avem un manager bun care stie ce sa faca… avem oameni la fiecare concert si turnee in afara mereu! Da fratilor… e frumos sa te plimbi,e frumos sa canti uneori pe scene foarte mari unde nu ai fi sperat sa ajungi,sau alaturi de unele din trupele tale preferate… sigur ca simti satisfactie,stiu cum e… dar controlati-va cardurile cu banii facuti din muzica… parca iti piere iar zambetul, nu? Parca nu ai situatia aia materiala la care sperai acum ceva ani… iar sa intretii o familie nici nu poate fi vorba. Tot ce spun e aici e desigur despre cei care viseaza ca o vor duce bine DOAR din muzica underground (metal, hardcore, punk etc). Poate unora le place totusi sa fie masochisti,”Eminescu in mizerie” asa… da… stiu stiu, va multumiti cu atat, nu aveti nevoie de mai mult niciodata, viata nu inseamna bani, traiti bine si cu putin, cand nu ii ai…”vezi tu ce faci”, sufletul e hranit din nustiu ce iubire, soarele rasare din est, ezoterisme in miez de noapte etc… e frumos cand te minti singur. E fun o perioada, dar la un moment dat trebuie sa te trezesti si sa devii realist pana nu e prea tarziu. Trebuie sa-ti dai 2 palme si sa te gandesti un pic la viitorul tau daca nu vrei sa ajungi ca hipiotii aia batrani, penibili si slinosi de care razi… fara un leu in buzunar, plin de datorii, cu joburi de cacat la 40 de ani schimbate din 2 in 2 luni inca sperand sa dai marea lovitura. Astea nu prea se aplica daca faci parte din alte categorii si numai ai stres… ai deja venituri mari din alta parte (oameni care se ocupa de afacerile tale, ai castigat la loto, esti barbat intretinut,”stai pe loc si vine banu”,”furi mertzanu vine banu” sau alte vorbe de duh romanesti) care nu iti mananca prea mult timp si te poti ocupa de muzica cat vrei tu, investesti oricat si dai concerte si in fiecare zi fara stres, pentru ca poti si iti permiti, dar cazurile astea sunt foarte rare. Cand ai deja stabilitate financiara atunci chiar o poti face fara mari griji. Sau esti din alta categorie… genul care canta de distractie si pasiune in cate un weekend fara mare bataie de cap si odata pe an intr-un alt oras sa isi revada vechii prieteni, scopul principal fiind jobul, pana si repetitiile fiind odata la cateva luni cand isi aduc aminte. Toata treaba e ca in Romania mai rar le poti avea full-time pe amandoua… daca vrei muzica full-time… nu o vei duce asa bine cum speri… vei trai in mare parte prin vanuri, prin cluburi, vei manca ce primesti din fiecare loc sau ce iti poti permite in ziua aia… te vei trezi intr-un moment al vietii ca nu ai nici macar asigurare medicala, nici macar o vechime in munca sa iti poti gasi ceva la un moment dat… de pensie nu mai zic, ca sunt slabe sanse ca generatia noastra sa mai ajunga acolo… si uite asa ai devenit unchiul ratat cu prieteni cu 20 de ani mai tineri ca tine care iti spun  un pierde-vara pe la spate, ce refuza sa se maturizeze si sa isi ia un job adevarat… sperand in continuare ca va fi descoperit! Daca aspiri la un job mai bun pe care sa nu il pierzi dupa cateva luni ca ti-ai luat libere prea des pentru turneu si s-a saturat sefu de tine, o situatie financiara stabila, poate familie etc… muzica va trebui sa treaca pe planul doi, un hobby pe care il faci in timpul liber fara aspiratii mult prea mari. Nu incerc sa descurajez pe cei care vor sa se apuce de treaba asta, dar asta e crudul adevar. Daca a descoperit cineva varianta perfecta in care le poate avea pe toate fara probleme sa imi spuna si mie. Nu spun sa nu faceti muzica underground pe care o iubiti, altfel nu am mai avea deloc trupe, dar nu va puneti niciodata baza in ea. STAY IN SCHOOL AND GET A WELL PAID JOB FIRST, apoi nu va opreste nimeni sa faceti muzica oricat vreti voi… pentru ca asta vad ca devine o mare problema la noi… multi copii/tineri isi fac sperante la un viitor stralucit din underground… si e grav. Intr-adevar e o experienta pe care banii nu o pot cumpara, in care inveti foarte multe despre tine, limitele tale, despre ce inseamna o prietenie, cum sa te descurci in diferite situatii si ramai cu niste amintiri pe viata pe care altii nu le pot experimenta. Dar daca vrei sa canti brutalitati si sa traiesti din asta… degeaba esti un talent innascut si maestru in nustiu ce instrument… probabil vei ajunge sa vinzi iarba sau sa combini telefoane in vreo scara ca sa iti platesti chiria, indiferent ca ai turnee mondiale sau nu, e acelasi lucru. Probabil nu vrei ca dupa 10-15 ani de turnee si dupa ce ai ajuns “mare” sa ajungi la fabuloasa suma de 1000 de euro pe concert, din care tre sa platesti toate costurile si sa traiasca cativa oameni… apoi du-te acasa si traieste o perioada cu banii pe care i-ai facut in turneu… cam trist nu? Sa nu crezi ca aia “din afara” o duc foarte pe roze daca sunt “din afara”, multi o duc la fel de greu si tot ce e mai sus se aplica si la ei. Exceptand desigur trupele foarte mari sau mai mainstream, cu case de discuri mari in spate care se ocupa de promovare, turnee etc… acolo exista totusi o industrie iar multe formatii au prins la inceput alte vremuri mai bune. In Romania nici peste 100 de ani nu vor fi case de discuri care sa semneze cu trupe metal si sa investeasca serios in ele. Vei fi mereu ala care canta mai bine ca majoritatea, a muncit la asta ani de zile in care a sperat ca va veni intr-o zi si rasplata, a bagat bani grei in muzica… dar esti totusi cu buzunaru gol in continuare… in timp ce blonda care a oferit un bj persoanei potrivite sa ii faca o piesa si isi misca curu pe house ia mii de euro pe juma de ora de playback. Hardcore doesn’t pay the bills, son. Get used to it. E extrem de penibil ce se intampla si imi provoaca greata de multe ori. Hai bafta.

JAZ_D

Comentarii - “Scena underground romaneasca… sleeping with the enemy

  1. salut Coro,probabil realizezi ca iti dau si tie dreptate,nu mi-am plans de mila si in nici nu caz nu imi pun baza doar in chestia asta,eu incercam sa punctez anumite lucruri discutate in ultima saptamana cu multi cunoscuti,mare parte mai tineri ca mine pentru care totul parea floare la ureche si foarte usor din start,incercand sa le spun ca nu toate sunt bune frumoase si roz asa cum le vad ei,din contra exista si o parte urata la care trebuie sa se astepte de la inceput,ca un semnal de alarma asa.Unii trebuie sa stie la ce se baga dinainte si care sunt riscurile intr-un fel.Am simtit nevoia sa scriu asta ca sa inchei pana la urma niste discutii.Sunt doar anumite parti negative din treaba asta,normal ca mai exista si altele.Multumim pt interes si numai bine in tot ce faci!

    Thumb up 0 Thumb down 0

  2. Noi sa cantam,restu’ vine de la sine…
    Sa nu uitati ca muzica nu e ca fotbalu’ sa alergi pana la 35 de ani si dupa aia sa te lase „gladiolele”.

    Thumb up 0 Thumb down 0

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*
*